Ciprian Demeter: PNRR lovește și în artiști. Ministerul Culturii pritocește în ceață un organism ciudat de inventariere a actului cultural – partea II – 60m.ro
un editorial de Ciprian Demeter
Cultura este în esenţă,
Mijlocul lor de existenţă.
Dar de-i întrebi ce e cultura,
Atunci, li-se-ncleştează gura.
epigramă de Virgil Petcu
Încă de la începutul celei de a doua părți a anchetei, în ceea ce privește Ordonanța de Urgență, trebuie să precizăm că urgența trebuie să fie reprezentată de un fenomen care reprezintă pentru societate un eveniment neprevăzut și periculos, însă nu pot înțelege ce este neprevăzut și periculos pentru a adopta de urgență un act normativ când de foarte mulți ani statutul angajaților din cultură a fost reglementat.
Nu neg necesitatea de a clarifica statutul acestor categorii sociale, și că trebuie îmbunătățită înclusiv legislația din domeniu, care lasă mult de dorit, dar orice inițiativă pe repede înainte va aduce cu sine multe alte probleme.
Așadar, nu înțeleg care este urgența în contextul în care inițiatorii acestei OUG, Bogdan Ștefan Trîmbaciu, Valentin Savu și fosta secretară de stat, Iulia Popovici știau că trebuie elaborat un nou cadru legislativ privind statutul lucrătorilor din sectorul cultural încă din anul 2021, odată cu depunerea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Din cele prezentate în prima parte se observă că aceștia, în mod intenționat, nu au demarat nicio inițiativă legislativă în timp util, pentru ca ulterior să invoce urgența.
Ordonanța de urgență este un act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Acest tip de act normativ constituie o formă prin care puterii executive din România (guvernului) i se atribuie drept legislativ, în speță acelea de a da legi, pe care în mod normal doar parlamentul are dreptul sa le adopte.
Caracteristici
Ordonanța de urgență este definită de art. 115 din Constituție, capitolul „delegarea legislativă”. Ordonanța de urgență poate fi adoptată doar în situații „extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată”.
Ordonanța de urgență are tradiție și în vechile constituții ale României („decret”, „decret-lege”) și este foarte controversată în cercurile discuțiilor teoretice despre separarea puterilor în stat. [1]
Articolul 115 al Constituției
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.
(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
