Războiul accelerează integrarea economică a Ucrainei în UE. Analiză Le Monde: România e poarta ucrainenilor spre restul lumii
La volanul mașinii sale germane care se îndreaptă direct spre Polonia, pe un drum înzăpezit din vestul Ucrainei, Valeriy Krupko își recapitulează noua viață. Îi este dor uneori de Herson, un oraș-port din sudul țării pe care l-a părăsit în urmă cu câteva luni. Își amintește „containerele agățate de macarale legănându-se pe cer”, „navele care veneau din toate colțurile lumii”. A condus un terminal portuar până când acesta s-a închis, în februarie 2022, la începutul războiului.
Ca simbol al transformărilor economiei ucrainene, iată-l în fruntea unui alt terminal, departe de mare și de nave, în mijlocul unui peisaj plin de zăpadă și copaci, la Mostyska, lângă granița poloneză.
În țara aflată în război, noile rute comerciale sunt terestre și toate duc către Uniunea Europeană. După închiderea multor porturi de la Marea Neagră și după închiderea granițelor cu Rusia și Belarus, Ucraina este profund ancorată în economia europeană. Astfel, 53,6% din exporturile sale au mers către UE în 2022, față de doar 39,1% în 2021. După ce au scăzut la începutul conflictului, exporturile către Uniune și-au revenit spectaculos la nivelul lor de dinainte de război, în jur de 2,5 miliarde de euro.
Aflux fără precedent
O schimbare facilitată de Bruxelles, care și-a suspendat în iunie 2022 pentru un an de zile (cu posibilitate de prelungire) toate taxele de import din Ucraina, precum și toate măsurile antidumping pentru oțelul produs în această țară. Acest aflux fără precedent de mărfuri agricole nu trece neobservat. În martie, șefii de stat din cinci țări est-europene, printre care Polonia, România și Ungaria, au cerut ajutor de la Bruxelles pentru a-i sprijini pe fermierii locali, despre care spun că se confruntă cu „o creștere fără precedent” a importurilor din Ucraina, inclusiv cereale, semințe oleaginoase, ouă și păsări de curte. Kievul a anunțat la începutul lunii aprilie că țara sa va suspenda temporar vânzarea de cereale și semințe oleaginoase către Polonia.
Roșu de frig, Valeriy Krupko urcă scările silozului cu pași repezi, cu aceeași ardoare ca a unui general care urcă în turnul unei cetăți, privind spre orizont – Europa.
„Vor fi aici containere și silozuri care pot conține cereale, ulei, precum și depozite pentru semințe sau îngrășăminte. Pe scurt, toate bunurile pot fi depozitate aici. La baza silozurilor nou-nouțe care strălucesc în soare, muncitorii, ghemuiți în zăpadă, strâng ultimele șuruburi pe șinele cu două ecartamente, ucrainean și european, pentru a putea primi trenurile de ambele părți ale graniței.
Totul a început în 2021, când șefii companiei ucrainene Agrosem au avut ideea să cumpere această bucată de teren, care avea să devină terminalul MOST. Vindeau tractoare, piese de schimb, îngrășăminte și semințe fermierilor Ucrainei și aveau nevoie de un depozit nu departe de granița cu Uniunea Europeană, conectat la căile ferate, pentru a-și importa mărfurile. Dar după doar câteva luni, războiul le-a dat peste cap proiectul.
„Dacă voiam ca clienții noștri să continue să cumpere tractoare și semințe de la noi, trebuia să-i ajutăm să-și vândă recoltele blocate în porturi”,
