Marius Ghilezan: Securistania. Ei sunt statul – 60m.ro
un editorial de Marius Ghilezan
Din nevoia de a-și conserva puterea, conducătorii de după 1989 și-au răsplătit aghiotanții, punându-i la comanda statului. O practică din vechiul imperiu roman a ajuns politică de stat. Noua gardă pretoriană a fost botezată, în rit democratic, Serviciul de Pază și Protecție, SRI sau Doi și un sfert etc. Niciodată în istoria principatelor române, gărzile de corp, deși au urzit, n-au ajuns să domnească.
De la Ion Iliescu, până la Adrian Năstase, trecând prin dezastruoasa administrație Traian Băsescu, ctitorul statului paralel și până la strașnicul turist în țara sa, Klaus Iohannis, toți au simțit nevoia să-și răsplătească oamenii de casă.
Doar cine n-a văzut noua serie Bodyguard de pe Netflix, nu știe ce forță poate avea umbra cuiva.
Vechii pretorieni sunt azi bodyguarzi
Pretorienii erau civilii, ochii și timpanele împăraților, din vechiul Imperiu Roman. După ce senatorii l-au ucis pe Iulius Cezar, sângerosul Caligula, strănepotul lui Augustus, a fost înjunghiat mortal de oamenii care trebuiau să-l păzească. Succesorul acestuia, Claudius, a încercat să le cumpere bunăvoința. În 193, Pertinax le-a limitat puterea. Ca răzbunare, a fost ucis. La scara istoriei, un alt împărat, Caracalla, la scurt timp, și-a găsit sfârșitul sub cuțitul bodyguard-ului Macrinus, ce se visa împărat. În cele din urmă, visul i s-a împlinit. Ajuns în jilț prin crimă, Macrinus a murit la fel, executat de cerberii săi.
Din păcate, cei care vor să instituie republica Securistania nu știu că băieții de curte au genetica pretoriană, cea a crimei, trădării și uzurpării.
Cine sunt securicii?
Oare au priceput jocul generalului cu piciorul în ghips, din timpul chemării elicopterelor pe clădirea CC, în ultima zi a revoluției? Dictatorul și-a găsit sfârșitul prin trădarea omului său de încredere.
Pentru a simplifica și a adapta complexul pretorian zilelor de azi, i-am catalogat pe băieții cu ochi albaștri “securici.”
Desen de Ștefan Popa Popa’S
Toate instituțiile statului sunt căptușite până-n prăsele de acoperiți ai serviciilor de informații. Nu mișcă nimic în front, fără ca ei să decidă.
Statul nu mai e condus de ierarhii, ci de caste securistoide. De mahării cu școala vieții la popotă, unde au învățat să piște chelnerițele de pulpe și să-și înmoaie clanțele cu izmă de buturugă. Ei sunt statul.
Era o vreme când la ANAF și la Ministerul finanțelor publice au fost angajați ofițeri SRI. Apoi, unul dintre miniștri i-au dat afară, pentru ca ulterior să se reîntoarcă, aureolați cu titulatura de civili, de fapt, ofițeri acoperiți.
Practic, de trei decenii încoace, cerberii n-au lipsit niciun moment din procesul de decizie.
Cum recunoști securiciul de lângă tine?
Cum îi recunoști? Simplu. Au goluri în CV-uri. Privesc lumea cu aroganță. Se bucură de venituri nedeclarate. Dacă-i cauți la origini, se încruntă, devin nevricoși și te înjură. Nu suportă să fie întrebați de vremea când se încălțau cu fesul și-și legau ciobotele cu mațe uscate din porcul sacrificat în bătătură.
