Eugen Șerbăescu: Simion, tot mai greu de ucis – 60m.ro
Într-un interviu oferit deunăzi în direct la o televiziune de sistem, George Simion a afirmat câteva adevăruri care, dincolo de demontarea – încă o dată – a tinichelelor care i se atârnă de picioare, ne aduc în față un lider din ce în ce mai articulat, deja redutabil.
Președintele AUR și-a structurat treptat temele și are FORMULĂRI clar mai inspirate decât în trecutul nu prea îndepărtat. Începe să capete ștaif politic. Iese din clinciuri cu abilitate, dar – eschivându-se – nu uită să și puncteze cu un-doi-uri la figură, lăsându-și interlocutorul (care i-a întins cu șiretenie mai multe curse) cu buzele umflate.
Simion se transformă pe zi ce trece din puncheur de galerie în scrimeur de politichie. Minus derapările umorale de pe sălile Parlamentului care îl depunctează episodic. Este încă prea instinctual. Arta politicii stă tocmai în a-ți sublima instinctele în abilități tactico-strategice. Câștigă cine își ascunde mai bine sentimentele, nu cine și le pune pe tavă în lift.
Deși a reiterat că „se vede” mai curând într-o funcție executivă (de prim-ministru?), nu a exclus o eventuală candidatură la președinție, recunoscând totodată că se simte „fraged” pentru „chestiunea asta”, „dar o să vedem ce ne rezervă viitorul”. După știința noastră, e prima dată când nu mai exclude expressis verbis o candidatură la președinție – ceea ce ar trebui să fie o știre.
La modă acum este să-i fie pusă în cârcă Șoșoacă. Sperietoarea de ciori putinistă se agață cu ghearele și cu dinții, ca o piază rea, dând apă la moară detractorilor, care țin să-l bage în aceeași oală, deși el se derobează net : „Suntem incompatibili.” Scurt pe doi. Însă n-are cum s-o hușuie total întrucât voturile atrase de paiață contează și ele la numărătoare. În definitiv, la toate popoarele, gradul de prostie, de spălare a creierului, se învârte în jur de 8 – 10 la sută. Și, paradoxal, tocmai astea fac diferența, basculând președinți sau prim-miniștri în câștigători sau aburcând epave peste prag în Parlament. Se vede asta nu numai la Șoșoacă, ci și, de exemplu, la Băsescu.
Cine și-ar fi închipuit bunăoară că, după toate câte a făcut, după ce a pus România pe butuci din punctul de vedere al instrumentărilor penale fabricate discreționar, după ce a introdus statul paralel mafiot (intrat în istorie sub denumirea ciuma lui Băsescu), numitul Petrov va mai avea adepți? Și uite că are. (Sfârșitul bahic nu apare.) Mâine-poimâine te trezești cu un PMP supraviețuitor, chiar dacă înghițit de un PNL agonizând post-Iohannis. Camarade, nu fi trist, FSN (partea PD-istă) merge înainte prin partida PNL-istă! Sună ca dracu’, vorba lui Petre Roman, primul lor șef, dar Boc, Flutur, Turcan și gașca îi încaibără pe liberali – câți or mai fi – care pe unde-i prinde. Nu e exclus să-l ia și pe Băsescu înapoi.
Jungla fiind deci plină de orătănii, Simion n-are cum să le evite. Prima lui calitate este anduranța. Un om politic trebuie să știe să încaseze.
