Libertatea presei: gardian al democrației sau obstacol pentru putere? – 60m.ro
de Ciprian Demeter
“Eu nu sunt un duşman al libertăţii presei, dar am suspendat-o atunci când mi-a blocat drumul”, spunea Napoleon Bonaparte.
În traducere, mai pe românește: În eterna Românie,
Presa noastră, dragii mei,
Este liberă să scrie…
Doar ce vor stăpânii ei!
Epigramă de Janet Nică
Într-o societate modernă, presa deține un rol esențial în supravegherea și critica instituțiilor de putere. Cu toate acestea, relația dintre presă și clasa politică, precum și cu guvernanții, este adesea tensionată și plină de conflicte, fiind caracterizată de o dinamică complexă, presa nemulțumind autoritățile în multiple moduri.
Una dintre cauzele care generează tensiuni este vulnerabilitatea sistemului legislativ și incapacitatea acestuia de a asigura o ordine și stabilitate adecvată, mai exact, un sistem legislativ defectuos, impredictibil și interpretabil care conduce la o insecuritate socială crescută.
În acest context, presa este percepută ca o amenințare constantă pentru guvernele de orice fel, iar prin rolul său de a aduce în atenția publicului inconsecvențele și abuzurile executivului, presa devine un instrument critic care expune incompetența și corupția din rândul autorităților, rolul său fiind acela de a menține responsabilitatea și transparența guvernelor.
Totuși, soluția nu stă doar în libertatea presei, ci și într-o reglementare legislativă adecvată în toate domeniile vieții sociale. Deși legislativul ar trebui să fie instituția responsabilă pentru această reglementare, se constată că adesea organele legislative ignoră obligațiile lor etice, lăsând loc pentru abuzuri și interpretări subiective ale legilor.
Fiind conștienți de toate acestea, nu putem să nu remarcăm existența paradoxului dintre promovarea libertății presei și dorința autorităților de a controla și suprima această libertate atunci când devine incomodă. Chiar dacă niciun politician nu se declară explicit împotriva libertății presei, mulți iau în considerare restrângerea sau suspendarea acesteia atunci când interesele lor personale sunt în pericol.
Pentru a asigura o guvernare responsabilă și transparentă este nevoie să se creeze relații constructive și echilibrate între presă și puterea politică. Este esențial ca societatea să fie vigilentă în protejarea libertății presei și să continue să pună presiune asupra autorităților pentru a asigura respectarea principiilor democratice și a statului de drept.
În 1993, în cadrul Adunării Generale a ONU s-a decis, la propunerea Conferinţei generale a UNESCO din 15.10.1991, ca data de 3 mai să fie declarată Ziua mondială a libertăţii presei, iar „Declaraţia de la Windhoek” (Africa de Sud), sublinia că “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”
„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”, arată Articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se proclamă dreptul fundamental al fiecărui individ la libertatea de exprimare, aceasta constituind un pilon al democrației și al statului de drept în întreaga lume.
