Povestea cumplită a celui mai longeviv condamnat la moarte din lume. Sora lui s-a luptat 56 de ani pentru a-l elibera
După aproape șase decenii de suferință și incertitudine, Iwao Hakamata a fost declarat nevinovat în septembrie 2024, punându-se capăt celui mai lung caz juridic din istoria Japoniei.
În vârstă de 88 de ani, fostul boxer profesionist, condamnat la moarte în 1968 pentru o crimă pe care nu a comis-o, a fost eliberat din închisoare în 2014, dar abia anul acesta a primit achitarea oficială, scrie BBC.
În centrul acestei povești se află sora sa, Hideko Hakamata, acum în vârstă de 91 de ani, care a luptat neobosit pentru dreptatea fratelui său. „I-am spus că a fost achitat, dar a rămas tăcut,” povestește ea. „Nu-mi dau seama dacă a înțeles.”
Cazul lui Iwao Hakamata scoate la iveală realitățile crude ale sistemului de justiție penală din Japonia. În 1966, Hakamata a fost arestat sub acuzația de a fi ucis patru membri ai unei familii – șeful său, soția acestuia și cei doi copii – și de a fi incendiat locuința acestora. Inițial, a negat acuzațiile, dar ulterior a oferit o mărturie incriminatoare, despre care a susținut ulterior că a fost obținută sub constrângere, după interogatorii care durau până la 12 ore pe zi.
În 1968, tribunalul l-a condamnat la moarte, bazându-se pe probe care s-au dovedit ulterior a fi fabricate. Printre acestea se numărau haine cu pete roșii, despre care acuzarea susținea că aparțineau lui Hakamata. Abia în 2014, un judecător a decis că petele de sânge nu puteau fi autentice, având în vedere modul în care s-au păstrat după crime.
Această decizie a permis eliberarea lui Hakamata și acordarea unui nou proces, dar sistemul judiciar japonez, caracterizat de o rată de condamnare de 99%, a amânat procesul ani de zile. În cele din urmă, în 2024, un judecător a confirmat că dovezile au fost plantate de autorități, declarându-l nevinovat.
O traumă ireparabilă
Anii petrecuți pe „death row” și incertitudinea constantă au lăsat urme adânci asupra lui Hakamata. În Japonia, condamnații la moarte sunt informați despre execuție cu doar câteva ore înainte, trăind în fiecare zi cu teama că ar putea fi ultima. Psihologii și activiștii pentru drepturile omului au descris acest tratament drept „crud și inuman,” accentuând riscul de boli mintale severe.
„Între 08:00 și 08:30 dimineața era cel mai înspăimântător moment,” scria Menda Sakae, un alt fost deținut condamnat pe nedrept, într-o carte despre experiențele sale. „Nu știai niciodată dacă gardienii se vor opri în fața celulei tale.”
Pentru Hakamata, efectele au fost devastatoare. Sora sa își amintește cum, după ce a asistat la execuția unui alt deținut, fratele său s-a retras complet în sine. „Mi-a spus că trebuie să am grijă de mine, apoi s-a schimbat complet. A devenit foarte tăcut,” povestește Hideko.
După eliberarea sa, Iwao Hakamata a continuat să trăiască în umbra traumelor suferite, fiind dependent de îngrijirea surorii sale. „Încă mai merge înainte și înapoi, ore în șir, exact cum o făcea în celula sa de trei tatami,” explică Hideko.
