Cornel Nistorescu: Crin Antonescu, „întreţinutul de nevastă” la Bruxelles, cel care după ani de pokereală și flecăreală poate închide ochii la orice șmecherie și golăneală – 60m.ro
„Pesediștii și liberalii sunt pe cale să își aleagă omul. L-au găsit orbecăind prin trecut, l-au scuturat de praf și de lenea-i și plictiseala lui proverbiale, l-au plimbat nițel pe la cîteva televiziuni ca să arate că, după ani de pokereală și flecăreală, pare că s-a întors și muncește iar în politică. La cît de împiedicat vorbesc liberalii și pesediștii pe la televiziuni, la ce incultură îi îneacă, repetentul Crin Antonescu arată mai cult și mai cu vorbele la el decît toată armata de mahări și vicepreședinți din cele două partide”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Și, pe deasupra, Crin Antonescu este un om sigur. Sigur la golăneli. Sigur nu își pune poalele în cap, sigur știe să tacă despre orice mînărie, sigur poate fi ținut la pripon, sigur că se face că plouă la învîrtitul banilor, sigur că este conectat și cu SRI, Eduard Hellvig fiind omul său de încredere și de fonduri.
Pentru PSD și PNL, Crin Antonescu este cel mai sigur posibil candidat la fotoliul de la Palatul Cotroceni.
Crin Antonescu poate reînflori pentru toți. Și pentru clanul de Sălaj, și pentru grupul de la Cluj, și pentru banda de la Buzău-Brăilă, și pentru cea care controlează județul Ilfov. Cu franceza lui foanfă, nu va pricepe nici un reproș și nici o critică și nici o trimitere din presa lumii, necum americană. Cu Crin, se pot scălda în cumițenie și mediocritate, în vorbărie nesfîrșită care să învăluie mereu învîrteli și petreceri, apucături boierești și vacanțe. Crin Antonescu, pe lîngă hămesiții și proletarii refugiați și mascați din partide, este finețea, eleganța, lenea, tocatul timpului și promisiunea amețitor formulată la un loc cu șmecheria prețioasă, cu tactul și ironia de spadasin care își etalează măiestria în numele unei adunături în faza de coagulare ca bandă. Crin poate învălui, chiar îngropa, în petale, parfumuri și floricele tunuri și escrocherii din banii publici, poate mima prietenia politică și poate închide ochii la orice șmecherie și golăneală, chiar mai bine decît a făcut-o cu Victor Ponta.
Crin Antonescu are resurse pentru regaluri de aparență și farafastîc. Nu contează că în viața lui n-a dus nimic la bun sfîrșit, că a tot început cîte ceva pînă a devenit un clasic al începuturilor ratate.
După mintea multora, Crin Antonescu ar putea explica, justifica și împacheta orice și, în același timp, nu i-ar deranja pentru că nici el n-ar suporta să fie tulburat de la partidele sale.
Luat de vîntul revenirii și de căldura camerelor de televiziune și de lingușeala întrebărilor, Crin Antonescu a început să reînflorească în propoziții gînditoare. Ca să-și poată etala aparenta profunzime a judecății sale, și-a inventat o întrebare de genul:
„-De unde vine această supărare, această frustrare, mânie într-un segment considerabil dintre alegătorii români încât să riște ceea ce pentru noi toți cetățeni, nu oameni politici, este atât de prețios și am câștigat atât de greu?”
Apoi, tot el a presărat argumentele sale de întreținut de nevastă la Bruxelles:
”Nu pretinde nimeni că este Raiul pe pământ în România,
