Jaf în stil românesc, ca la privatizări. Furtul din Olanda: antichitățile sustrase au fost asigurate fără o evaluare de piață – 60m.ro
de Radu Soviani
Știrea care a șocat și a revoltat cel puțin opinia publică din România este cea legată de ,,jaful în stil italian’’ petrecut în micul orășel olandez Assen (circa 69.000 de locuitori), acolo unde statul român s-a gândit să încredințeze pentru 6 luni comori de patrimoniu cu o valoare inestimabilă. Orașul olandez Assen, acolo unde se află muzeul Drents, are o populație ceva mai mică decât Slatina, Focșani sau Giurgiu și ceva mai mare decât Zalău sau Bârlad. Cu mult sub sectorul 3 din București.
Evident, fac referire la ,,The italian job, excelentul film cu Mark Whalberg, Charlize Theron și Donald Sutherland. Ca și în peliculă, furtul de la Drents a presupus aur, explozii, complicități și o evadare care pare spectaculoasă. O diferență majoră este că în film, lingourile furate nu erau asigurate.
De altfel, probabil că am fost primul analist economic care am indicat unghiul prețului de asigurare, în direct la o televiziune, pentru simplul motiv că știrea jafului m-a surprins în direct într-un studio de televiziune, la cam o oră după ce mass-media din România a aflat, un aspect care ar fi trebuit menționat încă de la început de autoritățile din România. S-au codit, și abia duminică dimineață, managerii români, invocând ,,secretul comercial, au avansat o cifră, ,,peste 30 de milioane de euro, dar nu au vrut să ne spun fix la cât erau asigurate artefactele istoriei poporului român: coiful de la Coțofenești și brățările dacice.
Motivele inventate de manageri români evident că nu au existat pentru presa olandeză, care ne-a informat: coiful era asigurat pentru doar 4,3 milioane de euro, iar fiecare dintre cele 3 brățări dacice furate, la câte 500.000 de euro.
Prețul de asigurare mă trimite cu gândul la modul în care a fost privatizată pe nimic întreaga economie a României. Țineți minte că Bancorex (partea bună a fost preluată de BCR) a fost vândută către ERSTE Bank, fără reevaluare de active? Spre exemplu, clădirea-fanion de pe Calea Victoriei, Bucharest Financial Plaza (BFP), a fost vândută prin procesul de ,,privatizare la prețul din contabilitate, care însemna cam 2.000 de euro, în procesul de privatizare fiind încălcată cu știință prevederea obligatorie legală de a reevalua activele din patrimoniu. A existat vreo evaluare a prețului elementelor de tezaur istoric al României (și al lumii) care să spună că o brățară dacică valorează doar 500.000 de euro sau coiful doar 4,3 milioane de euro? Dacă a existat vreo evaluare în acest sens care să conducă la aceste sume, este primul indiciu că transferul elementelor de tezaur în micul orășel olandez a reprezentat o invitație directă la furtul lor. Chiar poți să evaluezi coiful la un preț doar un pic mai mare decât creditul de 3,2 milioane de euro contractat de doamna Elena Udrea de la BRD, fără să dovedească condițiile de bancabilitate? Vă reamintesc că, ulterior, creditul a fost dovedit ca fraudă.
Chiar poți să evaluezi o brățară dacică din aur la 500.000 de euro,
