Istoric britanic, despre trădătorul Iohannis: „Un cameleon politic care s-a dovedit un șef de stat aproape inutil. S-a bucurat doar de privilegiile funcției” – 60m.ro
Într-un articol publicat pe site-ul Contributors.ro, istoricul britanic Tom Gallagher face bilanțul eșecurilor președintelui Klaus Iohannis, cel care își încheie astăzi prin demisie mandatul de președinte al României. „Pe parcursul întregii sale președinții, cu greu poate fi amintită vreo întâlnire memorabilă cu cetățenii români. Nu a manifestat niciun interes de a se familiariza cu dificultățile și traumele acestora. A fost evident pentru toată lumea că se bucura de privilegiile funcției sale (pe care, de altfel, le-a extins considerabil), fără a oferi nimic în schimb celor care l-au ales”, scrie Gallagher.
- În vârstă de 71 de ani, Tom Gallagher este istoric și a publicat mai multe cărți pe tema României comuniste și post-comuniste sau a Balcanilor. Este autorul, printre altele, al volumului „Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace”.
Istoricul Tom Gallagher
Cât de mare este exagerarea atunci când spunem că Klaus Iohannis și-a aruncat țara într-o situație periculoasă din cauză că nu și-a putut ascunde plictiseala sau chiar disprețul față de poporul român? Desigur, acest dispreț a mers mult mai departe, extinzându-se și asupra îndatoririlor de serviciu pe care și le-a asumat în slujba națiunii la preluarea mandatului prezidențial pe 21 decembrie 2014.
Poate că există o doză de hiperbolă aici, dar cei care, chiar și în prezent, încearcă să umfle artificial imaginea lui Iohannis vor avea dificultăți în a construi o contra-narațiune plină de detalii despre vigilența și hărnicia sa. În realitate, acolo unde aceste trăsături pot fi identificate, ele au fost cu adevărat mobilizate doar în slujba intereselor sale personale de-a lungul ultimului deceniu.
Din ce în ce mai mult, după ce a fost ales, și-a pus dorința de a se bucura pe deplin de beneficiile funcției mult deasupra nevoii de a păstra și consolida o democrație fragilă și constant ineficientă.
Rămâne surprinzător faptul că a crezut că poate acționa neglijent și egocentric fără să își dea seama că vor exista consecințe nefaste într-o țară ca România, care acumulase deja numeroase probleme. Acestea includeau: un aparat de stat disfuncțional, care a risipit oportunitățile oferite de alinierea externă la entități și actori statali occidentali; un sistem de partide care a atras adesea persoane periculoase pentru o democrație tânără și vulnerabilă; forțe extremiste aflate într-o continuă metamorfoză, inspirate de o triadă formată din Putin, Ceaușescu și legionarii din perioada interbelică; un sector de informații fabulos dotat, dar esențialmente parazitar, care și-a neglijat îndatoririle esențiale într-un mediu geopolitic periculos și care a permis mult prea ușor forțelor marginale, nostalgice după vremuri mai întunecate, să se apropie tot mai mult de centrul puterii.
Pentru a agrava și mai mult lucrurile, Iohannis a subminat sau sabotat instituții care, sub predecesorul său departe de a fi perfect, dar incomparabil mai bun – Traian Băsescu, dobândiseră un nivel de competență care le oferea românilor încredere în direcția în care se îndrepta țara lor.
Mă refer la sistemul de justiție și la vigilența și curajul unui corp de judecători care au adus în fața instanței și au condamnat persoane lacome și corupte din politică și administrația statului (inclusiv doi foști prim-miniștri).
