Cornel Nistorescu: Un Sarajevo al democrației – 60m.ro
Atentatul de la Sarajevo (28 iunie 1914) a fost semnalul de începere a Primului Război Mondial. Puțini își imaginau că o crimă politică poate răscoli lumea. Atunci atentatul viza desprinderea provinciilor slave din sudul Imperiului Austro-Ungar. Anularea alegerilor din decembrie 2024 din România a fost semnalul primei mari lovituri date practicii votului universal, devenit un drept fundamental al omului. Cu atentatul la alegerile din România s-a deschis calea anulării rezulatului neconvenabil pentru orice putere în exercițiu.
S-a introdus o judecată porcească:
-Votul popular este bun numai cînd ne place!
Rețeta anulării: invocarea intervenției unei puteri străine în procesul electoral. Atentatorul invocat ar fi fost un „actor statal” necunoscut. În cîteva zeci de ore, fața actorului statal a fost plasat pe harta Rusiei. În cîteva zile s-a schimbat agenda. Peste tot s-a aflat că sunt rușii. Departamentul de Stat al președintelui Joe Biden a amplificat explicația lansată de la București. Patru congresmeni americani, doi republicani și doi democrați, au mușcat și ei explicația servită de Ambasada României la Washington. Manipularea a prins viteză. A zburat ca gîndul chiar și fără aripi.
-Pericol! Rușii au atacat alegerile din România!
Comisia Europeană n-a negat. A subscris, lăsînd liberă ipoteza că s-ar fi aflat în spatele atentatorilor la principala libertate democratică din țara noastră.
Un francez, fost comisar european, a lansat scenariul unei posibile lovituri similare în urma alegerilor din Germania. Atîta doar că nu a invocat amestecul Rusiei. Și că tiktok-ul n-a produs pagube. Vine însă Emmanuel Macron care reconfirmă apăsat implicarea rusă în procesul electoral din România. Nimeni n-a văzut un cap de ață rusesc descoperit de francezi, dar fără nici o probă, pe baza acelorași note ale Serviciilor române, președintele Franței a re-lansat subiectul.
Emanuel Macron rămîne un chinuit de ambițiile sale de putere, chiar dacă, în Franța, abia mai stă agățat în cîteva pioneze instituționale. În Europa, el se visează în frunte. Un fel de Napoleon modern cu un mic NATO european. Cazul alegerilor anulate din România îl ajută pentru a se apropia de conducerea viitoarei armate europene. Doar n-o să o lase la cîrmă pe Ursula von der Leyen!?
Tehnica lui este simplă. Gonflează proporțiile pericolului rus. Fără americani, rușii pot veni spre Centrul Europei, inclusiv peste Franța și peste Anglia. Ca să ne salvăm, ne trebuie trupe, armament și comanda la Macron. Și cu Ursula von der Leyen la planuri de apărare și la strîns de bani. Să negociem achizițiile de tehnică militară la oală, ca la Covid-19. Și să luptăm pînă obținem o „pace prin forță”. Adică pînă gîfîie Rusia și pînă ajungem la Lacul Baikal, ca să-l depășim pe Napoleon!
O parte din Opoziția românească a calificat anularea alegerilor (adică atentatul) drept „lovitură de stat”. O lovitură care consolidează puterea, nu o răstoarnă. La fel o consideră și Macron și Ursula von der Leyen. Intervenția rusă în procesul electoral, chiar și nedovedită, devine o cărămidă importantă pe care este clădită toată demonstrația cu pericolul rusesc,
