Andrei Marga: Viitorul aparţine suveranismului! – 60m.ro
„Deja Nietzsche a anticipat evoluția lumii spre competiție și confruntare între mari forțe suprastatale angajate să o controleze. Acum putem privi lucrurile mai în detalii, căci puterea presupune astăzi multe: dezvoltare tehnologică și economică, instituții democratice, cultură avansată, puternică motivare a cetățenilor. Realismul nu poate ocoli însă un fapt: acela că politica este subsistemul conducător de evoluție azi, iar forța militară clădită pe tehnologie, economie și celelalte premise este atuul ei. El nu se reduce, așadar, la a observa comportamentul supraputerilor, chiar dacă acestea hotărăsc soarta oamenilor”, scrie, în Cotidianul, profesorul Andrei Marga.
„Într-un fel, lumea se schimbă continuu în idei, organizări și performanțe. Nicio țară nu mai este cea de acum un secol sau o jumătate de secol, nici măcar ca acum câțiva ani. Această observație ar fi cazul să încurajeze la eliberarea minților de clișee, spre o discuție matură, cu argumente. Căci, în vreme ce lumea se schimbă, unele minți stagnează în prejudecăți sau se întorc în trecut. Ele rămân captivele unor opoziții demult clasate. Cu cât acele minți sunt mai slab pregătite, cu atât trăiesc din clișee. Cum vedem ușor în jur, în țări debusolate de nevoia schimbării se sacrifică, din păcate, tocmai cugetarea liberă pe altarul conformismului.
Am descris în alt loc schimbarea lumii (Criza și după criză. Schimbarea lumii, 2011) și am profilat-o (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, 2013) pe fondul dat de remanența în Europa a unor vechi dificultăți (The Destiny of Europe, 2012) și de noua anvergură a Chinei ca supraputere (Ascensiunea globală a Chinei, 2016). Fapt este că în jurul lui 2010 s-a produs cotitura de la lumea instalată în 1990 – cu globalizare comercială, terapii de șoc, deschiderea frontierelor, prevalența capitalului financiar, intensificarea comerțului, o supraputere solitară – la o lume diferită – cu pluralizarea actorilor principali, reafirmarea statelor naționale, declinul autoritar al unor democrații și modificarea dinamicii societăților.
Schimbarea a atins amploare, încât, la scara cuprinzătoare, lumea a intrat sub conducerea unei „geometrii variabile a supraputerilor și puterilor” (Ordinea viitoare a lumii, 2017). În același timp, temele cugetării s-au schimbat. De pildă, „libertatea” nu mai poate fi despărțită de stăpânirea complexității (Stăpânirea complexității, 2023), iar „gândirea” trebuie din nou repusă în relație cu experiențele, sensibilitatea, imaginația, intelectul (Vocația gândirii, 2025) și valorificată. Realitățile fiind noi, conceptele moștenite se cer revizitate. Orice noțiune învățată cu o decadă în urmă are nevoie de reelaborare. Nu mai vorbesc de noțiunile învățate mai demult.
În fața noilor evoluții, administrația Joe Biden a recurs la improvizația scindării lumii în „democrații și autoritarisme”, la globalism ca ideologie și a aplicat politica de „containment (încercuire)” a rivalilor. Prin implicații, aceste opțiuni au șubrezit democrațiile și libertățile, au slăbit statele și au generat războaie. A rezultat mai multă aliniere la dogme și conflicte, nu mai multă democrație.
Noul președinte american, cunoscut pentru propunerea sa de corectură a globalizării prin oprirea emigrării de capitaluri și stimularea revenirii lor la origine (vezi Donald Trump, Crippled America – How to Make America Great Again,
