SRS: Un individ ajuns prin fraudă preşedinte al României, îl va numi, ca o consecinţă a fraudei, pe un altul drept premier – 60m.ro
„Unul pozează în piticul bun. Celălalt, în piticul rău. Disputa dintre cei doi se substituie, în mod viclean, unor dileme esențiale pe care le traversează statul român. Nicușor Dan pozează, la mica înțelegere, în piticul bun, care se ține de angajamentul scris și nu susține mărirea TVA. Iar Ilie Bolojan pozează în piticul rău, care, vezi-Doamne, taie în carne vie pentru a revigora economia României. Din ambele direcții se încearcă anestezierea populației”, scrie jurnalistul Sorin Roşca Stănescu.
„Atâta timp cât partidele politice, așa cum au dovedit-o pe deplin, în fruntea cărora sunt aceiași și aceiași lideri pe care electoratul i-a refuzat în mai multe rânduri, își pregătesc scena pentru a guverna încă un ciclu sau, mă rog, jumătate, bătălia negocierilor este falsă. O pantomimă numai bună de adormit conștiințele civice. De ce afirm acest lucru? De ce susțin că circul la care asistăm la Cotroceni este în totalitate regizat, conflictul dintre cel desemnat prin fraudă președinte și cel care, prin consecințele fraudei, va fi desemnat premier, fiind unul în totalitate fals?
România nu a ajuns întâmplător la sapă de lemn. Nu este deloc o întâmplare faptul că, în timp ce Bulgaria, care se plasa până de curând în urma noastră, pe ultimul loc în Europa, își lansează, în mod spectaculos, economia, micșorând nu numai taxa pe valoare adăugată, ci și toate celelalte impozite, România, care dispune de resurse mult mai mari decât statul vecin, o apucă într-o direcție diametral opusă. Personajele care au sifonat veniturile statului român – cele câteva mii, aflate la vedere, în plan central și local, precum și alte câteva zeci de mii, disimulate în diverse poziții de decizie, ceva mai discrete – precum și o bună parte dintre conducătorii serviciilor secrete, parte a statului subteran, cu acces neîngrădit la resurse, nu acceptă nici în ruptul capului să renunțe la privilegii.
Într-unul dintre cele mai bogate state din Europa în materie de resurse, pentru a readuce economia pe linia de plutire, nu există decât două căi care trebuiesc adoptate simultan: tăierea chirurgicală a tuturor mecanismelor prin care, în mod deliberat, a fost practicată risipa de resurse dinspre marea masă a cetățenilor către grupul privilegiaților aflați la comandă politică și, simultan, punerea în mișcare a tuturor mecanismelor care aduc venituri la stat, deci valoare adăugată.
Numai în acest fel putem echilibra raportul dintre venituri și cheltuieli. Numai pornind de la această premisă putem reechilibra, din punct de vedere economic și financiar, statul român. Ori stimularea veniturilor înseamnă dirijarea resurselor în direcția potrivită și nu către buzunarele unor profitori români și străini, iar asta trebuie să se întâmple în condițiile în care nu crește, ci, dimpotrivă, se relaxează sistemul de taxare. Pentru ca cei peste cinci milioane de salariați, dintre care cei mai mulți lucrează în societăți private, să fie stimulați să-și declare veniturile și să-și plătească taxele la zi și, prin urmare, să nu fie împinși în a face, pe toate căile posibile, evaziune fiscală.
La fel se pune problema și în ceea ce privește sutele de mii de societăți private,
