Andrei Marga: Guvernanţi nepregătiţi şi corupţi inventează „pericole” externe pentru a limita democrația, pentru a anula alegeri căci nu conveneau câștigătorii, urmăresc candidați cu procuratura și justiția – 60m.ro
„În jurul anilor optzeci, istoria universală a făcut o cotitură benefică în consecințe. Autoritățile au fost obligate să considere democratizarea, în viața internațională s-a tins spre disoluția blocurilor politice și militare, în lume, cooperarea a fost preferată confruntării. Înțelegerile supraputerilor, începând deja cu Declarația de la Shanghai (1972), continuând cu Acordul de la Helsinki (1975) și culminând cu opțiunile convenite de Reagan – Gorbaciov (1985 și anii următori), apoi de Bush-Gorbaciov și de Gorbaciov-Kohl, au schimbat lumea. Doctrina libertăților și drepturilor fundamentale ale omului a fost preluată în constituții de noi state. Libertatea individuală și democrația au devenit valori călăuzitoare, iar lumea părea a se uni în jurul lor. Speranțele erau mari”, scrie, în Cotidianul profesorul Andrei Marga.
„O nouă conștiință istorică
Țările s-au schimbat, confruntările ideologice au slăbit și o nouă conștiință istorică s-a profilat. Patru concluzii au dobândit recunoaștere largă.
Economia bazată pe etatizarea proprietății nu dă rezultate competitive, iar Ludwig von Mises a avut dreptate când, deja în anii douăzeci, a dat startul opoziției la etatizare. A fost clar că economia de randament presupune proprietatea privată și inițiativa ei. Nu s-au mai constatat forțe semnificative care să vrea întoarcerea la comunizări și egalitarism.
Abia o societate bazată pe alegeri libere poate asigura dinamica în stare să satisfacă nevoile oamenilor. Democratizarea este condiție a unei societăți a cetățenilor, capabilă să le fructifice.
Numai înzestrat cu libertăți și drepturi fundamentale, individul își asigură un sens convenabil vieții. Nici nu este posibil un cetățean dedicat binelui public fără aceste libertăți și drepturi.
O societate nu-și poate fructifica premisele și potențialul de dezvoltare fără a pune în valoare contribuțiile cetățenilor. Promisiunile democrației se pot realiza abia în condițiile meritocrației
Crizele de astăzi
Aceste concluzii sunt împărtășite și astăzi. Pe terenul istoriei s-au înregistrat însă schimbări, dar și perpetuarea de crize vechi.
Globalizarea, începută la nivelul anilor nouăzeci din nevoi de valorificare a capitalului, a modificat forțele economice în favoarea marilor concerne și a creat dificultăți micii întreprinderi. Aceasta nu și-a mai revenit.
Capitalul financiar s-a detașat și a preluat conducerea societăților. El a încurajat dublarea statului existent cu un „deep state” (socotit și „stat ascuns” sau „stat paralel”), care se reorganizează azi la scară internațională pentru a apăra status quo-ul.
Crizele din anii șaptezeci nu au fost depășite. Deși capacitățile producției sunt mai mari ca oricând, continuă „criza economică” sau neputința de a asigura satisfacerea nevoilor de bază ale unor categorii sociale. A rămas „criza de raționalitate” sau dificultatea de a concilia diversele interese din societate. Înaintează „criza de legitimare”, cu neajunsuri structurale în a procura loialitatea cetățenilor. Se adâncește „criza de motivație”, rămânând anevoioasă concilierea deciziilor cu așteptările.
La aceste crize, se adaugă crize noi. Mai nou, se petrec crize ce rezultă din dificultățile unor țări, datorate stupidocrației (Cipolla), de adaptare la noua complexitate a lumii.
