Deputatul Cristina-Emanuela Dascălu: „Eminescu nu se comemorează, se asumă. Cultura este o exigență, nu un decor”

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, deputatul AUR de Iași, Cristina-Emanuela Dascălu, lansează un mesaj de profunzime intelectuală și civică, în care îl așază pe Mihai Eminescu nu în registrul festivismului, ci în centrul unei reflecții critice despre starea culturii și a educației românești.

În viziunea parlamentarului, Eminescu nu este un nume destinat simplei comemorări, ci un criteriu. „Există nume care nu pot fi comemorate, ci doar asumate”, afirmă deputatul, subliniind că opera eminesciană reprezintă o măsură a exigenței intelectuale și morale a unei națiuni, nu un reper ornamental al calendarului cultural.

Cristina-Emanuela Dascălu atrage atenția asupra degradării profunzimii culturale într-o epocă dominată de consum rapid de idei și de relativizarea valorilor. În acest context, Eminescu apare ca un act de rezistență intelectuală în fața superficialității, improvizației și a ceea ce deputatul numește „mediocritate instituționalizată”. Problema nu este dificultatea operei eminesciene, ci slăbirea disciplinei gândirii contemporane.

Mesajul său vizează direct și sistemul educațional, descris ca fiind tot mai orientat spre forme fără fond: competențe fără conținut, diplome fără cultură. Ruptura de Eminescu, avertizează deputatul AUR, nu este una întâmplătoare, ci structurală, produsă de abandonarea rigorii intelectuale și a criteriilor autentice de valoare.

În final, Cristina-Emanuela Dascălu reafirmă ideea că adevărata cultură nu se măsoară prin numărul de evenimente, ci prin criterii solide, iar Eminescu rămâne criteriul suprem al limbii române cultivate, al gândirii critice și al conștiinței naționale articulate. „Fără el, cultura română se dizolvă în zgomot. Cu el, ea rămâne verticală”, conchide deputatul.

Prin acest mesaj, parlamentarul de Iași reafirmă o poziție fermă: cultura nu este un accesoriu al politicii, ci fundamentul ei moral și intelectual, iar asumarea valorilor eminesciene este o datorie prezentă, nu un exercițiu nostalgic.