Sistemul ”las-o că merge așa”: cum a transformat statul român incendiile în tragedii previzibile – 60m.ro
România tratează apărarea împotriva incendiilor ca pe un interes național doar pe hârtie. În realitate, sistemul supraviețuiește între blocaje birocratice, instalații defecte lăsate să funcționeze și apartamente vândute fără autorizație de securitate. Întârzieri administrative, responsabilități neclare, controale incomplete și construcții recepționate fără autorizații de securitate la incendiu sunt doar câteva dintre problemele care reies din documentele analizate de autorități. Aceste lacune devin cu atât mai vizibile în contextul tragediilor recente – exploziile de la Crevedia, incendiul de la Ferma Dacilor sau alte incidente soldate cu victime – care au readus în prim-plan întrebarea dacă sistemul actual de prevenție și control funcționează cu adevărat.
Avizele care întârzie investițiile
Una dintre problemele majore ține de procedura de obținere a avizelor de securitate la incendiu. Conform legislației, lucrările de construcții nu pot începe fără acest aviz. În practică însă, atunci când documentațiile sunt incomplete sau trebuie refăcute, termenul de obținere poate depăși chiar și perioada legală pentru emiterea autorizațiilor.
Rezultatul este un blocaj birocratic care poate întârzia proiectele de investiții și poate complica planificarea lucrărilor, atât pentru dezvoltatori, cât și pentru autoritățile locale.
Zona gri de responsabilitate
Legea stabilește un sistem de obligații pentru administratorii instituțiilor și pentru așa-numitul „cadru tehnic”, specialistul responsabil cu aplicarea măsurilor de prevenire a incendiilor. În realitate însă, neîndeplinirea atribuțiilor de către cadrul tehnic poate face ca administratorul să nu aibă o imagine reală asupra riscurilor existente.
Această relație creează o zonă gri de responsabilitate, în care problemele pot rămâne nedetectate sau nerezolvate, iar sancțiunile existente nu sunt întotdeauna suficiente pentru a asigura respectarea regulilor.
Instalațiile sunt defecte, activitatea continuă
O altă vulnerabilitate identificată este posibilitatea ca unele activități să continue chiar și atunci când instalațiile de detectare sau stingere a incendiilor sunt nefuncționale. Deși legea prevede suspendarea activității dacă defecțiunile nu sunt remediate în 72 de ore, există posibilitatea extinderii termenului până la 30 de zile, dacă problema este cauzată de lipsa pieselor sau a echipamentelor necesare.
Această excepție creează o perioadă în care activitățile pot continua în condiții de securitate redusă.
Prea multe persoane într-o clădire
Unul dintre cele mai mari riscuri identificate de autorități rămâne depășirea numărului maxim de persoane admise într-o clădire. Situații de acest tip pot face imposibilă evacuarea în caz de incendiu.
Experiența tragediei din clubul Colectiv a arătat cât de grave pot fi consecințele unui astfel de scenariu. În ciuda reglementărilor introduse ulterior, monitorizarea constantă a numărului de utilizatori rămâne dificilă, iar instrumentele de control nu sunt întotdeauna eficiente.
Locuințe vândute fără autorizație de securitate la incendiu
Un alt punct critic apare în sectorul imobiliar. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a primit numeroase sesizări potrivit cărora dezvoltatori imobiliari au vândut locuințe din clădiri cu parcaje subterane fără a obține autorizația de securitate la incendiu.
Problema apare deoarece reprezentanții inspectoratelor pentru situații de urgență nu participă la recepția finală a lucrărilor. Odată ce recepția este admisă, dezvoltatorul poate intabula clădirea și vinde apartamentele,
