Comunicarea controlată a regimului Bolojan: metoda puterii autocratice de a refuza dialogul și a impune o versiune unilaterală a adevărului – 60m.ro
Într-o democrație funcțională, presa este câinele de pază al societății, iar politicienii sunt obligați să dea explicații. În România de astăzi, însă, peisajul mediatic pare să fi suferit o mutație periculoasă. Un recent semnal de alarmă lansat în spațiul public atrage atenția asupra unui fenomen tot mai evident: instaurarea „comunicării controlate”, o metodă specifică regimurilor autocratice, prin care puterea refuză dialogul și impune o versiune unilaterală a adevărului.
Frica de transparență și refuzul dialogului
Potrivit analizei, tactica principală a actualei puteri – descrisă drept o veritabilă „coaliție a sistemului” – este suprimarea oricărei dezbateri reale. În fața valurilor de contestare publică sau a crizelor, liderii politici refuză confruntarea directă și dialogul deschis. În schimb, aleg să livreze publicului o versiune prefabricată și unilaterală a situației, concepută special pentru a nu putea fi combătută.
Motivul din spatele acestei strategii este unul cinic: „Coaliția sistemului a constatat că comunicarea deschisă este imprevizibilă și riscantă, mai ales atunci când ai lucruri de ascuns”. Astfel, conferințele de presă cu întrebări libere și interviurile incomode au devenit o raritate, fiind înlocuite cu declarații de presă sterile și comunicate oficiale.
Milioane de euro pentru un „univers paralel”
Cum reușește puterea să impună această tăcere complice la nivel național? Răspunsul stă în bugetul de stat. Pentru a disemina versiunea oficială și a o transforma în „adevăr absolut”, partidele aflate la putere se folosesc de canale media favorabile, finanțate cu milioane de euro provenite din subvențiile publice.
Acești bani nu sprijină jurnalismul, ci cumpără liniștea. Efectul este unul devastator pentru dreptul la informare al cetățenilor: România a devenit o țară care practic nu mai generează știri reale. Jurnalele și emisiunile de dezbatere au fost transformate într-un „univers paralel în care totul este bine și frumos”, ascunzând sub preș incompetența, corupția sau eșecurile administrative.
Fantoma regimului totalitar
Funcșionalitatea actualului sistem de comunicare trasează o paralelă dură, dar extrem de relevantă, cu dictatura comunistă. Situația actuală din mass-media românească nu este foarte diferită de perioada regimului totalitar comunist, cu cele două ore de emisie pe zi despre realizările tovarășului.
Când o putere politică ajunge să controleze narațiunea publică în asemenea proporții, folosind banii publici pentru a-i minți pe cetățeni, granița dintre o democrație cu derapaje și un regim cu accente autocratice se șterge. „Comunicarea controlată” nu este doar o simplă strategie de imagine, ci un atentat direct la adresa libertății de exprimare și a democrației însăși.
România tace, iar pe ecrane rulează doar liniștea cumpărată a regimului.
