Cum faci să arestezi oameni pentru că postează pe internet despre coji de banană, fără a te afunda și mai mult în ridicolul care deja îți subminează regimul? – Analiză New York Times
O analiză a New York Times, citată de Rador, face o radiografie a protestelor masive din China, precum și a represaliilor autorităților contra manifestanților.
Un banc sovietic care circulă de multă vreme în China menționează că un om e arestat pentru că a ieșit să protesteze în Piața Roșie din Moscova cu o coală albă de hârtie în mână. „De ce mă arestați? N-am spus nimic”, obiectează omul într-una din versiunile bancului. La care polițiștii îi răspund: „Da, dar toată lumea știe ce ai vrea să spui”.
Acest banc vechi constituie inspirația pentru unele dintre colile albe de hârtie afișate de protestatarii din China în ultimele zile. Toți chinezii știu ce vor să spună protestatarii, chiar dacă le e frică s-o rostească.
Și atunci când oricine poate completa în minte colile albe de hârtie cu frustrarea și furia resimțite de atât de mulți chinezi de rând, aceasta e o provocare pe care împăratul de facto Xi Jinping nu o poate suprima la fel de ușor cum poate aresta un protestatar. Xi și-a cultivat cu meticulozitate un cult al personalității care-l prezintă drept bunul „Unchi Xi” – și al cărui slogan ar putea fi „Facem China măreață din nou” -, însă acum a devenit evident că în marile orașe mulți îl consideră un dictator încăpățânat, fără scrupule și nici măcar foarte eficient.
Prin urmare, unde vor duce aceste proteste?
Se spune frecvent că aceste manifestații sunt un ecou al mișcării Tiananmen din 1989, și chiar nu sunt atât de diferite. Demonstrațiile din 1989 au avut loc în peste 300 de orașe din întreaga Chină, au scos peste 1 milion de oameni în centrul Beijingului, au blocat accesul în sediul conducerii, Zhongnanhai, și au avut de beneficiat de pe urma unei lupte interne paralizante pentru putere, care a întârziat reprimarea. Acum, din contră, regimul Xi deja înhață protestatari și controlează lumea în metrou pentru lucruri interzise, cum ar fi să nu aibă aplicația Instagram instalată în telefon.
A contesta astăzi guvernul chinez e echivalent cu a cere să fii închis. În Shanghai un bărbat a fost arestat pentru că făcuse niște comentarii voalate ținând niște flori în mână, astfel încât e dificil de văzut cum ar putea persista o rezistență fățișă.
De-a lungul istoriei Chinei protestele în masă au apărut nu când condițiile erau intolerabile (foametea din 1959-1962), ci atunci când oamenii au crezut că pot protesta fără să pățească mare lucru, cum a fost Campania celor 100 de Flori din 1956, incidentul din 5 aprilie din 1976, perioada de relaxare „Zidul Democrației” din 1978-79, protestele studențești din 1986 și Tiananmen în 1989.
Și totuși, în 1989 eram șeful biroului din Beijing al acestui ziar, iar mai toată lumea credea că un protest major era imposibil în acel an – până când a avut loc. Curajul uman e contagios, dar și impredictibil.
Așadar, fugiți de oricine vă prezice plin de încredere direcția în care se va îndrepta China.
