Ce spune Adrian Năstase despre privatizarea frauduloasă a Petrom – 60m.ro
Fostul premier Adrian Năstase, în mandatul căruia s-a negociat aderarea la Uniunea Europeană, dar și privatizarea Petrom, redă pe scurt istoricul acestei afaceri făcute de statul român, dar și evenimentele ulterioare care au făcut ca România să beneficieze pe deplin de avantajele privatizării. Relatarea lui Adrian Năstase vine în contextul blocării aderării României la Spațiul Schengen de către Austria, țară de origine a companiei OMV Petrom, urmată de îndemnuri la boicot și chiar la recuperarea în patrimoniul statului a companiei Petrom și a zăcămintelor de petrol și gaze.
„Decizia Austriei de vota impotriva intrării României in Spatiul Schengen reprezintă o mare nedreptate si o umilintă pentru tara noastră. Cred insă că ar trebui să reflectăm si la motivele pentru care, după 2011, guvernele noastre nu au reusit să impună o astfel de decizie in Uniunea Europeană”, scrie Adrian Năstase pe blog, înainte de a relata episodul Petrom:
___
Pe de altă parte, mi se pare firească dorinta romanilor de a răspunde la această umilire, in diferite moduri, inclusiv prin boicotarea anumitor activităti sau entităti austriece. Una dintre tintele acestor revolte o constituie si OMV Petrom. Pe bună dreptate. Felul in care, după privatizarea din 2004, au fost decise numirile in conducerea companiei, felul in care au fost organizate diferitele licitatii, conditiile in care s-au distribuit (si cui) contractele de publicitate, joburile-sinecuri pentru anumite rude ale unor oameni politici, nivelul redeventelor, toate acestea ar fi trebuit monitorizate cu atentie de statul român, ca partener initial cu 49% din actiuni.
Institutia care ar fi trebuit să urmărescă aceste evolutii post privatizare ar fi trebuit să fie parlamentul, cu atat mai mult cu cât privatizarea Petrom s-a realizat printr-o lege. Doar in 2008, s-au verificat anumite elemente ale privatizarii respective. Probabil că si acum constituirea unei noi comisii de anchetă pentru a investiga, in principal, indeplinirea clauzelor post privatizare ar fi utilă.
Pentru o astfel de dezbatere, ar trebui să tinem seama insă si de următoarele elemente:
- Pentru a se aproba a doua transă de imprumut cu Banca Mondială, in anul 2000, Guvernul Isărescu si fostul ministru Băsescu au convenit cu Banca Mondială să ofere un pachet de cel putin 51% din actiunile SNP Petrom pentru privatizare. Lista societătilor convenite pentru privatizare cuprindea numeroase entităti bancare,etc.;
- Doar in perioada 1998-2000 datoriile Petrom ajunseseră la 10.303 miliarde lei iar guvernul le-a sters si le-a trecut la datoria publică. Până in 2004, datoriile societătii atinseseră din nou o valoare foarte mare – aproximativ 30.000 miliarde lei;
- Romania a inceput negocierile pentru capitolul XIV pentru energie cu UE, in 2002 si l-a inchis in iunie 2004, odată cu incheierea formalitătilor pentru privatizarea Petrom;
- Comisia de privatizare a Petrom a fost aprobată de parlament;
- La acel moment, România nu avea confirmat de către UE statutul de economie de piată functională, statut conditionat de intelegerile cu Banca Mondială,
