Biserica Catolică din Argentina regretă atitudinea din timpul dictaturii militare: ‘Nu a fost la înălţime’
Prin intermediul a două volume de aproape 1.000 de pagini, Biserica Catolică din Argentina a realizat o introspecţie şi a prezentat scuze publice fără precedent pentru atitudinea sa – despre care a spus că ‘nu a fost la înălţime’ – din timpul dictaturii militare (1976-1983) din această ţară sud-americană, informează AFP.
‘Vrem să cunoaştem adevărul istoric şi să le cerem iertare lui Dumnezeu, comunităţii argentiniene şi victimelor violenţei’, au declarat reprezentanţii Conferinţei episcopale (CEA), care a comandat acest raport, în prefaţa primului volum din ‘Adevărul îi va face liberi’, lansat în februarie.
‘Suntem conştienţi că prin numeroase decizii, acţiuni şi omisiuni, CEA nu a fost la înălţime’, a adăugat Conferinţa episcopală, care şi-a deschis arhivele în faţa a patru istorici de la Universitatea Catolică, coautori ai studiului şi care au avut de asemenea acces la arhivele Societăţii lui Isus (iezuiţi), ale nunţiaturii apostolice şi ale Sfântului Scaun.
Fără a face dezvăluiri individuale răsunătoare, dar descriind pe larg un context, pe baza unor interviuri, documente şi schimburi de corespondenţă, raportul, rodul unor cercetări de cinci ani, descrie o biserică a cărei atitudine a fost în cel mai bun caz ambivalentă faţă de junta militară ajunsă la putere în 1976.
Ierarhia Bisericii, ‘la fel ca mari segmente ale societăţii argentiniene, avea încredere în forţele armate ajunse în guvern după lovitura de stat organizată pentru restabilirea păcii în ţară’, pe fondul gherilei de inspiraţie marxistă’, au scris autorii raportului.
‘CEA a oferit sprijin – şi odată cu el o legitimizare – a guvernului de facto’, au adăugat ei. CEA a adoptat faţă de juntă ‘un ton care evita orice sugestie de beligeranţă’, chiar dacă, în acelaşi timp, ‘şi-a înmulţit intervenţiile publice pentru a reaminti principiile morale creştine şi preceptul că ‘scopul nu scuză mijloacele.
Un ‘început’ pentru dezlegarea limbilor Studiul a făcut dreptate faţă de tot ceea ce ‘numeroşi episcopi argentinieni au făcut – cu titlu personal – în favoarea deţinuţilor, celor torturaţi, exilaţi, dispăruţi, etc.’.
Raportul a publicat şi scrisori ale liderului iezuiţilor argentinieni din epocă, Jorge Bergoglio, actualul papă Francisc, despre eforturile sale pentru a obţine eliberarea a doi preoţi iezuiţi deţinuţi şi torturaţi.
Episcopia nu a încetat niciodată să primească şi să transmită mai departe cererile primite de la familiile celor dispăruţi sau deţinuţi şi să intervină – aproape întotdeauna fără rezultat – pe lângă autorităţi.
Totuşi, s-a asigurat că păstra distanţa faţă de organizaţii considerate ‘politizate’, precum Asociación Madres de la Plaza de Mayo.
Dictatura din 1976-1983 a făcut aproximativ 30.000 de morţi şi dispăruţi, potrivit estimărilor formulate de organizaţii care militează pentru drepturile omului – un număr uneori contestat -, iar în timpul ei sute de bebeluşi au fost ‘furaţi’ din familiile deţinuţilor şi au rămas de atunci dispăruţi.
Studiul menţionează de altfel un episod până acum necunoscut: o întâlnire din 1978 între nunţiul apostolic în Argentina Pio Laghi şi generalul Jorge Videla, care conducea pe atunci junta,
