Andrei Marga: Greva din Educație ar trebui încheiată! Nu există că nu sunt bani! Aceștia există, dar sunt mai prost chibzuiți ca oricând! – 60m.ro
Profesorul Andrei Marga, fost ministrul al Învățământului, susține într-un comentariu că greva generală din educație ar trebui încheiată cât de curând în favoarea cadrelor didactice. El susține că sunt multe cauze care au condus la deprecierea gravă a actului educativ în România, dintre care cele mai grave sunt subfinanțarea sistemului, reformele făcute cu politruci, schimbările dese și salarizarea precară a cadrelor didactice.
În opinia sa e imperios necesar ca greva să se oprească și Guvernul să cedeze revendicărilor salariale pentru că argumentul că ”nu există bani” nu stă în picioare pentru că ”acești bani există, dar sunt mai prost chibzuiți ca oricând. Nu rezistă afirmația că bugetul nu permite. Bugetul are nenumărate cheltuieli aberante”.
Iată întreg comentariul:
”Într-o atmosferă plină de generalități și opinii aproximative despre educație, mi-am propus să nu intervin. Mulți îmi cer însă o declarație privind greva actuală din învățământ. O fac în trei observații.
Prima este aceea că se înțelege greu că organizarea învățământului și politica educației sunt altceva decât experiența pe care fiecare a dobândit-o trecând prin școală. Ele cer o cultură instituțională. Aceasta este tot mai puțină la noi, de la reforma din 1997-2000 încoace.
Atunci, în vederea reformei cuprinzătoare a educației, a fost realizată formarea prealabilă a peste 3000 de „reformatori”, pe un proiect de reformă viabil, cu plasarea la conducerea reformei a celor mai buni cunoscători ai domeniului, iar dezbaterea publică a fost la obiect. De aceea, educația din România a fost adusă în 1997-2000 la nivelul reformelor din Polonia, Ungaria, Austria și alte țări – o spun relatările și evaluările internaționale, păstrate în arhive, care se pot consulta și astăzi. Bunăoară, miniștrii educației din Europa se reuneau în semn de prețuire la București (1999), iar rectorii europeni la Cluj-Napoca (2003). De altfel, „Educația și formarea profesională” au constituit primul capitol încheiat de România în negocierile de aderare la Uniunea Europeană, deja în mai 2000. Iar exponenții României aveau un cuvânt respectat în evoluția educației în Europa.
După 2001, în România au fost numiti miniștri activiști de partid cu o cultură precară, inși cu dificultăți psihice, diletanți recrutați de generali de securitate sau de demnitari spre a le rezolva odrasle, simpli servitori de grupuri. Legea învățământului adoptată în 2011, sub aparențe înșelătoare, a rupt în privințe esențiale educația din țară de progresele timpului. Rezultatele se văd. România are azi cel mai mare abandon școlar, cel mai ridicat analfabetism funcțional, cea mai joasă educație în periferiile orașelor și satele neglijate, cea mai extinsă neșcolarizare în pandemie, peste 45% dintre gimnazieni nu înțeleg texte, cea mai mare corupție din istorie în universitățile și instituțiile ei academice, cel mai amplu import de patente și, desigur, de produse de strictă necesitate. România trăiește azi zilnic pe datorie, cu cea mai mare îndatorare din istorie, lovită de o confuzie a valorilor ce împiedică din capul locului asanarea.
Asemenea indicatori sunt alarmanți. Personal, am arătat la timp (Ieșirea din trecut, 2002; Speranța rațiunii.
