5 ANI DE LA REFERENDUM – PSD ȘI PNL SUNT ÎMPOTRIVA FAMILIEI TRADIȚIONALE – CRITICII.RO
Referendumul privind familia ar fi putut fi un moment crucial pentru reconstrucția sferei publice, o oportunitate pentru dezbaterea și reglementarea mecanismelor colective de negociere. Cu toate acestea, a reușit să mobilizeze aproape 4 milioane de oameni la vot. Din păcate, nu a reușit să aibă un impact puternic asupra opiniei publice sau să servească ca un pas important în validarea unui mecanism pentru rezolvarea dezbaterilor publice.
Evenimentul a devenit pseudo prin lipsa totală de implicare a inițiatorilor și susținătorilor, prin alegerea momentului nepotrivit asociat unui climat politic descurajant, precum și prin strategiile naive și comunicarea conflictuală între guvernare și opoziție, care au încercat să deturpeze sensul referendumului pentru a obține boicotul, în ciuda faptului că tema căsătoriei între persoane de același sex era deja respinsă în România.
După referendum, reacțiile au fost la fel de lipsite de inspirație ca și campaniile celor două tabere. Deși doar un partid și-a exprimat deschis opoziția față de tema principală a referendumului, partidele de opoziție au criticat Partidul Social Democrat (PSD) pentru politizarea temei și în special pe președintele PSD, considerat responsabil pentru încercarea de a ascunde problemele cu justiția sau eșecurile guvernării. Biserica Ortodoxă și-a recunoscut greșelile și a recunoscut că asocierea cu tabăra politică, PSD și coaliția de guvernare, a fost neinspirată. În România, este comun ca nimeni să nu-și asume un eșec politic, dar două atitudini post-referendum mi s-au părut mai puțin inspirate și continuă să răsune în prezent.
În primul rând, există o jubilație narcisistă exprimată printr-un discurs elogios despre modernitate, mentalitate și maturitatea poporului nostru. Cei care au interpretat neparticiparea ca pe o mare victorie a civismului au vorbit despre europenitatea noastră independentă de politică, despre toleranța noastră ca popor și înțelegerea noastră a modernității instituționale. Brusc, cei care critica poporul român pentru votul vândut în schimbul uleiului și zahărului, pentru ascultarea de manele, pentru lipsa de cultură și ușurința cu care erau înșelați de pesediști, au găsit miracolul unei transformări rapide și radicale: poporul român s-a trezit din letargie și respinge tradiționalismul care ne împiedică, este pregătit pentru integrarea deplină în Europa. Prin absența lor „vizionară”, ei au salvat relația României cu Uniunea Europeană, deoarece acest referendum, cum a scris un jurnalist al opoziției, urma să fie considerat unul împotriva mișcării #Rezist, împotriva UE, împotriva lui Timmermans, și ar fi validat ruptura dintre PSD și UE.
În al doilea rând, unii au vorbit despre eșecul bisericii și rolul său încheiat în viața spirituală a noastră. Se spune deja că România este o țară laică, că biserica a fost anulată. Unii chiar militanți ai bisericii au fost atât de dezamăgiți încât au interpretat lipsa participării la vot într-un mod radical: poporul român nu mai este creștin? Este o mare aberație, dar nu cea mai mare dintre absurditățile care au apărut în această luptă politică mută, centrată pe o temă în care era implicată și biserica, dar unde dezbaterea a evitat chiar problema de bază: toleranța, diversitatea și respectul față de ceilalți.
