Iohannis, cel mai bun tătuc pentru PSD: A înroșit harta României – 60m.ro
de Marius Oprea
Noi, românii, avem în specificul nostru national, o trăsătură cumva aparte – aceea de a nu vedea pădurea, din cauza copacilor. Prin natura noastră, sîntem extrem de porniți și motivați de detalii și le disputăm cu vehemență. Dar scăpăm adesea din vedere tabloul de ansamblu. E și cazul acestor prime alegeri din acest an, care au după părerea mea rezultatul enunțat în titlu. Klaus Iohannis lasă, la final de mandat, România în mîinile PSD-ului, fostul său inamic istoric.
Dacă acesta i-a fost, de fapt, vreodată inamic real – și nu doar persoana aflată în fruntea lui. Și o face cu aerul și nimbul unei victorii. Pesediștii își arogă, la rîndul lor, prin vocea lui Ciolacu, victoria. Liberalii spun și ei, dar mai cu jumătate de gură, că au cîștigat alegerile, invocînd un procent pe care l-au cîștigat împinși de la spate. De fapt, n-au reușit altceva decît ca, la remorca pesediștilor, să-și conserve ceea ce mai aveau, dar din fărîme. Dar au plătit scump acest procent, de 28% – au pierdut România. Pentru că acum harta țării, cu excepția a 12 județe în care se mențin – și unde au reușit, în mai multe cazuri, această performanță mai ales pentru că, precum la Brașov, au fost sprijiniți de formidabila infrastructură pesedistă, în lupta cu inamicul comun userist. În rest, lucrurile s-au petrecut cam ca la Prahova, unde au pierdut tot, pentru că au rămas blocați în proiect, un proiect care nu mai e demult al partidului.
De acum înainte, însă, jocurile sînt făcute pentru ei. Și le-a făcut Iohannis, care a predat Partidul Național Liberal ”la cheie” în mîinile pesediștilor. Ne-am întors, practic, la situația din 1992. Ne așteaptă, după cum prevăd, din toamnă, o lungă ”iarnă roșie”: o ”stabilitate” cum n-am mai văzut, din timpul lui Nicolae Văcăroiu, cînd după guvernarea comună cu partidul lui Iliescu în timpul ”tehnocratului” Securității Teodor Stolojan, pedeseriștii de atunci, pesediștii de azi s-au instalat confortabil la putere. Atunci, cu sprijinul ”tactic” al naționaliștilor din PRM și PUNR, ca și al defunctului partid al lui Verdeț. Situația nu mai e aceeași, bineînțeles – ”naționaliștii” au devenit ”extremiști” și nu mai sînt de frecventat, dar PSD-ul din prezent nici nu mai are nevoie de ei: grație lui Klaus Iohannis, azi e mult mai puternic decît PDSR-ul din vremea penultimului mandat al lui Ion Iliescu.
”Social-democrații” au înregistrat acest succes și sînt stăpîni pe situație fără a fi făcut, practic, mai nimic: Klaus Iohannis a lucrat pentru ei. A fost, de departe, cel mai bun președinte pentru PSD, pe care l-a readus la putere. Și nu numai atît – le-a asigurat-o pe termen lung, lăsînd propriul partid pradă unei lungi agonii. Cu numai cîțiva lideri care-și merită numele și care au scăpat de tăvălugul pornit de Iohannis împotriva vechilor voci liberale, pe care le-a îndepărtat prin epurări mai mult sau mai puțin violente, culminînd cu congrese grosolan manipulate, precum cel al în care s-a instalat o așa-zisă ”echipă cîștigătoare” prin mediocritatea ei,
