Crin Antonescu: “Ponta, Ghiță și alți securiști din operetă nu prea mai contează. Cu Nicușor Dan am eșuat în caricatură” – 60m.ro
Crin Antonescu, fost candidat la alegerile prezidențiale din primăvară, nu-și mai dorește să revină în politică, dar speră ca personaje pe care le numește „prădători” și „securiști”, așa cum este Victor Ponta, „să iasă natural din viața publică a României”.
Inteligent, volubil, spontan. Discurs liber, articulat, educat, în contrast cu vorbirea poticnită și haotică a clasei politice. Toate astea nu l-au împiedicat să piardă alegerile prezidențiale. Crin Antonescu nu e dornic să revină în politică. Cînd și cînd, dacă tragi de el, mai răspunde la întrebări, scrie jurnalistul Doru Bușcu, cel care a realizat în Cațavencii un amplu reportaj cu fostul candidat și lider al PNL.
„Doru Bușcu: Am văzut recent, în Alaska, un nou episod din iluzia păcii. Vladimir Putin bombardează civili în Ucraina și ucide militari ucraineni, în timp ce Donald Trump îi așterne la picioare covorul roșu. Se prelungește intervalul de agonie pentru Ucraina. E în stare Uniunea Europeană să preia rolul de forță pe care l-a refuzat SUA?
Crin Antonescu: Nu. De altfel, locul imperiului american nu e vacantat. În ciuda multor aprecieri care se grăbesc să constate sfîrșitul imperiului american, eu cred ca sîntem departe de așa ceva. Poate fi, cel mult, sfîrșitul așa-numitei epoci „unipolare“ (foarte scurtă, de altfel). Resursele SUA în termeni militari, diplomatici, economici, tehnologici, culturali sînt încă enorme și ceea ce numim „imperiu“ are viitor, chiar dacă „pax americana“ s-a încheiat. Europa ca atare n-a fost niciodată un imperiu (Imperiul Roman a fost mediteraneean, nu european) și eventuala afirmare a Europei ca pol mondial de putere ar putea fi doar un proiect, cu două condiții: coerență instituțională și leadership de forță. Astăzi nu avem nici una, nici alta. Contează – circumstanțial și limitat – Marea Britanie, Franța sau Germania, dar UE ca atare ar avea un drum lung de străbătut pînă la independența de Washington.
D.B.: Se vede imediat, e destul să privim harta, că România se află pe direcția de expansiune strategică – militară, politică și economică – a Federației Ruse. Putin caută ruta sudică, prin Marea Neagră, mai accesibilă militar și mai profitabilă economic, și se ferește de zidul polonez-scandinav din nord și de flotele aliate din Marea Baltică. România e supraexpusă, dar doarme pe ea. Ce are de făcut? Să se predea umbrelei de securitate NATO sau să își dezvolte o apărare proprie?
C.A.: Nu e cu „sau“, e cu „și“. România ar trebui să-și consolideze locul în NATO, dezvoltînd capacități proprii de apărare. În această privință, e chiar dureros să mai discutăm, cîtă vreme conducerea actuală a României nu mai pare capabilă nici să semneze modest, ca pînă acum, condica de prezență la NATO sau UE.
D.B.: Era cît pe ce să ajungeți președintele României și să vă ocupați de politica ei externă. Azi, SUA își răcesc sentimentele față de UE, generînd poli de putere în inima Occidentului euroatlantic. Ce ar trebui să facă România: să aleagă o tabără sau să rămînă inactivă?
