Seminţele colapsului Sudanului au fost semănate cu decenii în urmă
Tragedia Sudanului este aceea a unei ţări care a îndrăznit să ceară mai mult, iar acum este pedepsită pentru acest lucru, notează publicaţia The Guardian.
Viteza cu care s-a prăbuşit pacea în Sudan a fost primul indiciu cum că evenimentele actuale sunt consecinţa unui proces îndelungat. Colapsul ţării e rezultatul unei serii de eşecuri, complicităţi şi delăsări care acţionează în fundal de atât de multă vreme încât cei care trăiau cu ele au presupus că vor continua la nesfârşit. Dar au durat doar până când un grup paramilitar, Forţele de Sprijin Rapid (RSF), şi armata au pornit la război pentru controlul ţării – iar poporul sudanez a rămas prins la mijloc, notează The Guardian.
Capitala Khartoum s-a transformat în teatru de război, cu scene suprarealiste în care figurează tancuri, lovituri de rachete şi coloane de fum presărate pe tot cuprinsul oraşului. Conflictul a izbucnit la exact patru ani după ce o revoluţie colosală a izbutit, împotriva tuturor sorţilor, să-l răstoarne de la putere pe preşedintele Omar al-Bashir după aproape 30 de ani de dictatură, jaf economic şi genocid – şi, astfel procedând, a creat un vid de putere pe care se luptă acum să-l ocupe cele două forţe.
În cazul în care o astfel de ţară post-revoluţionară a fost norocoasă, cum e cazul Egiptului sub Abdel Fatah al-Sisi, vechiul regim pur şi simplu şi-a restabilit controlul, doar că de data aceasta e şi mai brutal şi paranoic. În cel mai grav scenariu, cum vedem în Libia, Yemen şi Siria, statul a căzut pradă războiului civil, care a generat un exod al refugiaţilor care iau drumul primejdios al Europei.
Când a început totul
Dar tragedia Sudanului este şi a unei ţări în care o răfuială ar fi trebuit să aibă loc demult. Evenimentele de săptămâna trecută au început acum 20 de ani, în provincia vestică marginalizată Darfur. O rebeliune contra guvernului a fost suprimată brutal de o grupare de luptători şi tâlhari denumită Janjaweed. Bashir, un militar ajuns la putere printr-un puci din 1989 susţinut de islamişti, nu era dispus să-şi arunce în luptă mult îndrăgita sa armată, astfel că s-a apucat în schimb să incite disensiunile tribale şi etnice şi a împuternicit Janjaweed să lupte în locul lui. Sute de mii de oameni au murit, femeile au fost violate sistematic şi numărul refugiaţilor a atins milioane.
Genocidul a atras atenţia şi sancţiunile comunităţii internaţionale – iar curtea penală internaţională l-a inculpat pe Bashir. Însă în Sudan nimic nu s-a schimbat. Janjaweed a devenit o forţă formală sub denumirea RSF şi a acumulat şi mai multă putere sub conducerea potentatului militar Mohamed Hamdan Dagalo (cunoscut drept Hemedti), ale cărui ambiţii au luat amploare în condiţiile în care Bashir i-a dat mână liberă să acumuleze influenţă şi avere, atât timp cât îl proteja pe el. Dar Hemedti nu şi-a respectat promisiunea şi, profitând de revendicările pro-democraţie din 2019, s-a aliat cu armata şi l-a debarcat pe Bashir.
Mai sunt şi alţi protagonişti datorită cărora soarta Sudanului a fost pecetluită.
