Petre Barbu: De ce nu cred în lupta premierului Ciolacu împotriva speculei și speculanților – 60m.ro
Lupta noului premier cu specula n-are nicio legătură cu economie reală. Din păcate, trăim într-o abureală continuă, în care ni se livrează tot felul de „teme grele”. Numai bune de furat ochii și voturile poporului.
Premierul Marcel Ciolacu și-a început mandatul ca un actoraș care a prins un rol principal într-un spectacol realizat de un regizor prost. A călătorit cu metroul. O stație. O mizanscenă forțată și caraghioasă. „Nu e prima oară când merg cu metroul…” – a spus Ciolacu. De ce era necesară această precizare? Așa i-a indicat regizorul, ca să arate că este un om modest, din popor? Greață. Apoi, premierul a zis: „… dar aveam cumpărate două călătorii. Înseamnă că cel puțin încă o călătorie o mai am…”. Ce constatare școlărească: două călătorii minus o călătorie fac o călătorie!
Rezultatul este corect. Infantil. Dacă s-ar fi dus de capul său, fără să se arate că el, ditamai premierul, călătorește cu metroul, poate ar fi descoperit că mai sunt cartele de 10 călătorii și chiar abonamente lunare. Putea să decidă atunci să călătorească cu metroul, fiind primul premier al UE care luptă pentru reducerea emisiilor de carbon, pe banii săi, nu ai Europei. Un model de campanie de decarbonizare a unui lider politic.
Dacă ar fi deschis ochii mai bine prin jur, Ciolacu ar fi constatat că dughenele și chioșcurile au dispărut (nu e meritul PSD), că acum spațiile sunt mai aerisite și, în locul replicilor pe care le-a dat la presă, conform regiei, ar fi povestit firesc: cum a călătorit, în cât timp a sosit garnitura, a fost sau nu înghesuială, dacă puțea în vagon – detalii ce țin de o viață de călător obișnuit. Dar Ciolacu este un actor mic, ajuns într-un rol mare, nici transpirația din metrou nu-i miroase.
După acest succes de public înregistrat în metroul bucureștean, Marcel Ciolacu ar merge să fie distribuit într-un rol mai complex, justificat de programul de guvernare: să i se dea un cărucior ca să-l împingă printre rafturile unui hipermarket. Un hipermarket ales cu grijă de regizor, un cărucior bine dezinfectat cu soluție de alcool de consilierii săi de imagine. În prealabil, să i se pună în palmă și o fisă de 50 de bani, atât costă preluarea unui cărucior. Este singurul preț care nu s-a majorat în ultimii doi ani – să i se spună și asta.
Poate cu această ocazie, premierul să declare:
„Am avut o bancnotă de un leu pe care am schimbat-o în două fise de 50 de bani, una o folosesc acum, la căruț, înseamnă că mi-a mai rămas una în portofel…”.
Dar să nu-i punem în gură astfel de socoteli aiuristice. Ciolacu are funcție mare, ține frâiele unui guvern de coaliție, ține bugetul României! Trimiterea lui Ciolacu la cumpărături ar fi o bună oportunitate pentru a-și continua lupta împotriva speculei și speculanților, împachetată într-un ambalaj pe care scrie „adaosul comercial”. Să fie trimis Ciolacu la raftul cu brandurile de untdelemn,
