Andrei Marga: Avarii ale statului – 60m.ro
Statul actual din țara noastră etalează neajunsuri mereu mai grave, care nu sunt ale vieții obișnuite. Azi, sunt evidente patru avarii.
Prima ține de tratarea subumană a cetățenilor. După 1989, în România s-au vândut copii, mai apoi s-au făcut afaceri cu tinere, în 2020, afacerile s-au extins și la exportarea de „zilieri”, chiar sub „starea de urgenţă”. În 2023, se dezvăluie cruzimea deposedării și jafului la care sunt supuși „bătrâni” în „azile ale groazei”. După ce, în ultima decadă, au ars de vii oameni în cluburi, spitale și alte locuri publice!
Situațiile acestea nu au atras până azi nici măcar nominalizarea vinovaților juridici, politici, morali. S-au dat, în schimb, pedepse, de ochi lumii, unor nevinovați. S-a ajuns la scoaterea de sub penalizare a unora care au fraudat milioane, în vreme ce sărmani care și-au însușit pe ascuns o pâine de pe raft să fie condamnați cu asprime.
Toate acestea au explodat în conștiința publică. Pot însă urma oricând și oriunde în țară noi explozii ale unei subumanizări revoltătoare, ca cea din aceste zile, pentru că s-au accentuat, până la a intra în obișnuințe, nu numai corupția, favoritismul și nepotismul din instituții, ci și scăderea pregătirii și, astfel, a profesionalismului. Acestea, desigur, pe fondul diletantismului administrației.
A doua avarie se regăsește în controlul în creștere al societății de către instituțiile de forță. Noile reglementări, dar și alte indicii atestă că autoritățile ultimilor douăzeci de ani sunt mai preocupate de disciplinarea socială și de împiedicarea rivalilor, decât de rezolvarea problemelor prin lărgirea libertăților, drepturilor și a răspunderilor cetățenești. În România actuală nu s-a găsit linia rezonabilă la distanță de cnutul impunerii de decizii și descompunerea libertății în mofturi. După eforturile de democratizare de după 1989, exercitarea libertăților și drepturilor a trecut sub controale și manipulări din umbră. Eliberarea de securism spre o viață curată, democratică și civilizată mai are de așteptat.
Responsabilii securității statului, ca stat de drept, democratic și social, nu au răspuns nici azi la atacarea de cetățeni, la derapajele neconstituționale de la vârf. La rușinea națională a „protocoalelor de cooperare” justiție, procuratură, servicii secrete s-a răspuns cu repudierea, dar nici acum cu interdicția lor prin lege. Alte rușini s-au depășit prin aceea că asupra lor s-a așternut tăcerea. Cum remarcă istorici europeni, statul român nu a lămurit nici azi rolul serviciilor sale secrete și rămâne în continuitate cu o tradiție dăunătoare.
A treia avarie se exprimă în deficitul bugetar și îndatorarea externă fără precedent. Faptul nu este deloc surprinzător în condițiile unui stat cu privilegii fără seamăn în zilele noastre și obez, ce cultivă vizibil fidelități pe bani și posturi, în fapt, un soi de „patriotism plătit”. Pe de altă parte, regimul actual nu a înregistrat vreo raționalizare a activităților. Decidenții se dovedesc nu doar incapabili de reforme benefice pentru societate, ci gata, în schimb, de strângerea șurubului. Ei caută doar pretextul unor pericole, în interior și în afară, iar, la nevoie, le și inventează. În locul dezvoltării condițiilor lor de viață,
