Poate exista un stat palestinian? Analiză EFE despre cum ar arăta frontierele și care ar fi capitala
Recunoaşterea în această marţi a statului palestinian de către Spania, Irlanda şi Norvegia este un impuls pentru cauza palestiniană la nivel simbolic şi diplomatic, dar cu un impact redus pe teren, unde graniţele au fost estompate de ocupaţie, între aşezările coloniştilor, ziduri de beton şi prezenţa militară israeliană, scrie EFE într-o analiză despre cât de fiabilă este ideea existenţei unui stat palestinian.
1. FRONTIERE
Cele trei ţări europene recunosc statul palestinian în graniţele rezultate după Războiul de şase zile din 1967, care sunt cele convenite în Acordurile de la Oslo din 1993, care au dat naştere unui stat care nu s-a materializat niciodată.
Aceste linii de demarcaţie reprezentau deja o pierdere considerabilă de teritoriu, faţă de ceea ce se stabilise în Planul de partiţie al ONU din 1947, înainte de crearea statului Israel. Graniţele din 1967 includeau Cisiordania, Ierusalimul de Est şi Fâşia Gaza, dar o mare parte din acest teritoriu este astăzi controlată de Israel, scrie EFE.
În prezent, 60% din Cisiordania ocupată se află sub administraţia civilă şi militară a Israelului, unde au proliferat peste 140 de aşezări evreieşti care sunt legale conform legislaţiei Israelului – şi zeci de aşezări ilegale -, în care trăiesc peste 700.000 de colonişti israelieni, inclusiv Ierusalimul de Est.
Harta actuală a Cisiordaniei este un ‘şvaiţer’ în care oraşe şi sate palestiniene au fost deconectate din cauza proliferării coloniilor evreieşti, a drumurilor a căror utilizare este interzisă palestinienilor şi a posturilor militare israeliene care îngreunează circulaţia.
În cazul Gazei, nu se ştie cum va fi delimitat teritoriul la încheierea războiului dintre Israel şi gruparea islamistă palestiniană Hamas, care a provocat peste 36.000 de morţi, în marea lor majoritate civili, de la începerea sa, la 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat Israelul, ucigând circa 1.200 de oameni, majoritatea civili, şi luând peste 250 de ostatici pe care i-a dus cu forţa în Gaza.
Absenţa unui plan postbelic lasă toate posibilităţile deschise, în timp ce aripa dură a guvernului israelian insistă asupra interesului său de a reocupa enclava, deşi premierul Benjamin Netanyahu neagă acest lucru.
2. CAPITALA
Planul de împărţire a Palestinei elaborat de ONU în 1947 conferea Ierusalimului un statut special, dar armistiţiul din 1949, după primul război arabo-israelian, a divizat de facto oraşul în două jumătăţi, lăsând partea de vest sub controlul israelian şi pe cea de est în mâinile palestinienilor, la acea vreme Transiordania.
Cu toate acestea, Războiul de şase zile din 1967 a schimbat situaţia din Orientul Mijlociu cu consecinţe până în zilele noastre. Israelul a ocupat militar Gaza şi Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, unde se află Oraşul Vechi şi locurile sfinte.
Ierusalimul de Est, care urma să fie capitala unui viitor stat palestinian, a fost anexat în 1980 de Israel, care consideră oraşul capitala sa ‘unica şi indivizibilă’ şi care exercită de atunci controlul politic şi administrativ, deşi acolo locuiesc peste 300.000 de palestinieni. Guvernul Autorităţii Palestiniene a fost eliminat ‘de facto’
