Gheorghe Piperea (AUR): Bauspar și Planul Simion – 60m.ro
În Germania și Austria funcționează un sistem de economisire – creditare în vederea construcției sau achiziției de locuințe la prețuri decente, denumit bauspar.
Persoanele fizice majore pot depune progresiv sume de bani într-un cont de economii și, după 8 ani, pot contracta un credit pentru construcția sau achiziția de locuințe. Pe toată perioada celor 8 ani de economisire, statul bonifică o dobândă anuală care se adaugă dobânzii la depozit plătită de bancă. Astfel, într-un an, deponentul primește, să zicem, 3% de la bancă și promisiunea unei bonificații de 15% de la stat. Avansul la credit se constituie din sumele de bani depuse progresiv de persoana fizică, plus dobânda bancară, plus bonificația de la stat. Facilitatea oferită de stat nu este încasată niciodată de deponent, ci se transferă la bancă, cu titlu de parte a avansului la credit. În schimb, odată ce creditul a fost contractat, dobânzile bancare sunt parțial sau total subvenționate de stat. Deci, debitorul fie nu plătește deloc dobândă, fie plătește doar o dobândă redusă în raport de dobânda comercială. De aceea, ratele sunt ușor de achitat din veniturile debitorului.
Așadar, la acest efort de a achiziționa sau construi locuințe decente, participă persoanele interesate, băncile și statul, așa cum stă bine unei societăți care se bazează pe coeziune socială.
Acest sistem a fost implementat și în România, dar a fost pervertit de cele două bănci austriece care l-au pus în practică: Raiffeisen – banca pentru locuințe și BCR – banca pentru locuințe. Când a fost lansat, sistemul a avut un imediat și uriaș succes. Nu mai puțin de 360 de mii de persoane fizice au devenit clienți ai acestor bănci, fără a ști cu exactitate ce anume au contractat. A fost o practică înșelătoare a celor două bănci, cu impact financiar enorm și cu prejudicii consistente cauzate clienților.
Deponenții au fost lăsați să creadă că bonificația de la stat, în cuantum de de 25% pe an, era o dobândă la depozit. În realitate, așa cum am spus mai sus, bonificația nu se plătește niciodată deponentului, ci este o parte a avansului necesar creditului. Acest credit trebuia contractat după minim 5 ani de acumulare și era exclusiv dedicat construcției sau achiziției unei locuințe. După 4 ani de acumulare, se promitea și o primă brută de 1000 de euro. În practică, au devenit clienți ai celor două bănci chiar și bebeluși sau pensionari în vârstă de peste 70 de ani. Oamenii s-au bulucit să participe la noul Caritas, pentru „dobânda” de 25%, care era, de fapt, bonificația de la stat. Aproape toți clienții (minus câteva zeci, din 360 de mii) au pus bani în acele bănci pentru a câștiga 25% pe an, bonificație de la stat, plus dobânda bancară la depozit, plus prima de 1000 de euro. Dobânzile, bonificația și prima nu au fost, însă, niciodată achitate clienților. Ba, mai mult, în sute de mii de cazuri nici măcar banii proprii depuși în sistem de către clienți nu s-au mai încasat înapoi.
