Șoșoacă, o bolșevică ateistă! Copie fidelă a Anei Pauker – 60m.ro
Diana Șoșoacă a ieșit în public cu imagini în care apare arătând un pumn strâns, la fel ca Ana Pauker. Deși pretinde a fi creștin ortodoxă, Diana Șoșoacă este adepta ateismului bolșevic în politică, ideologie care a dus la moartea a zeci de milioane de oameni, inclusiv în România. Imaginea pumnului amenințător este icoana propagandei sovietice din perioada 1917-1989, unde biserica creștină era interzisă, utilizată îndeosebi în perioada lui Stalin și, apoi, pe parcursul întregului Război Rece. În timpul Războiului Rece, URSS a folosit permanent tema ”păcii” în propaganda anti-occidentală, în plină cursă a înarmării a conducerilor de la Kremlin.
Europarlamentara Partidului SOS România și-a ales această relicvă istorică și ideologică pentru a promova programul politic în campaniile electorale ale ultimelor luni din anul 2024.
Ana Pauker
Pumnul arătat mulțimii sau care lovește puternic în personaje și obiecte, afișate abundent de propaganda regimurilor comuniste europene și asiatice, a dorit să semnifice forța de care dispuneau aceste dictaturi și legitimitatea lor în fața adversarilor din interior sau din exterior. Simbolul a fost utilizat și pentru a defini cât se poate de clar esența acestei puteri: violența de stat ca singură formă de guvernare.
Nu există lider al lumii comuniste care să nu fi ridicat pumnul în fața mulțimii, pentru a asigura pe supuși de forța, stabilitatea și voința exclusivă a regimului de a merge până la capăt.
Începând cu anii 1950 au ridicat pumnul Mao Zedong (Republica Populară Chineză), Fidel Castro (Cuba), Kim Ir Sen (Coreea de Nord), Ana Pauker sau Gheorghe Gheorghiu-Dej, radicalul de stânga Che Guevara sau brutalul criminal în serie Pol Pot, liderul Cambodgiei comuniste.
Toți aceștia au invocat că erau singurii apărători în fața dezastrelor naturale sau a forței Occidentului și lumii libere. Doar ei, și doar arărând și pumnul către mulțimile din fața lor, se considera a fi salvatori istorici de națiuni, personaje providențiale ale ieșirii din crize, conflicte, situații tensionate.
Regimurile totalitare comuniste ale Războiului Rece, instituite de Kremlin și Armata Roșie după 1944-1945 în Europa, Asia, Africa și America Latină, au utilizat din abundență imaginea liderului vocal și cu pumnul strâns. Trebuia să se transmită cât de simplu că este vorba despre o luptă cu toți cei care nu erau de acord. Ca instrumente ale imaginii pumnului au fost folosite administrația oficială și cea de partid, împreună cu poliția politică. Aceasta din urmă (cum a fost cazul Securității în România) a reprezentat, împreună cu structurile decizionale de partid, coloana vertebrală a regimului.
De ce au ales regimurile comuniste să arate pumnul?
Singurele forme de consolidare ale acestor regimuri (și ale liderilor lor) erau controlul total și violența. Ambele au fost utilizate fără rezerve în toate domeniile vieții și activităților umane. Regimurile comuniste au făcut apel și la modificarea substanțială a trecutului și prezentului, prin introducerea de personaje, evenimente sau acțiuni care fie nu existaseră, fie nu avuseseră amploarea prezentată de ideologia totalitară.
După preluarea prin violență a puterii în stat,
