Prof. Dr. Nicolae Dima: România în gura şarpelui Boa – 60m.ro
Romania e sugrumata in prezent de un imens sarpe boa. De fapt, tara se zbate de zeci de ani sa iasa din stransoarea sarpelui si, cand e gata sa scape, intervin cei din jur; acestia nu intervin sa ajute insa neamul romanesc, ci sa ajute sarpele.
S-a intamplat in august 1944 cand eram gata sa scapam de nemti, dar am fost dati pe mana trupelor sovietice. S-a intamplat de asemenea in decembrie 1989 cand tara s-a revoltat impotriva comunismului, dar am ajuns pe mana fariseilor. Si se intampla acum, in 2024, cand Romania e oferita globalistilor.
Precizez de la inceput ca la ultimele alegeri, impreuna cu multi alti romani, m-am pronuntat in favoarea lui Calin Georgescu. Si nu am facut-o pentru ca il cunosc personal; adaug in paranteza ca nu stiu cum a evoluat in ultimii 10-15 ani; m-am propuntat in favoarea lui pentru a scapa de sarpele care ne sugruma. Asteptarile mele au fost insa inselate. Sper totusi ca cei care s-au napustit asupra lui Georgescu au inteles ca nu de el se teme sarpele; se teme de moarte ca isi pierde puterea, pozitiile, fotoliile si privilegiile. Si totusi, neamul romanesc a rabufnit din nou, dar cineva ne-a vandut si de data aceasta. Cine sunt vanzatorii destinelor noastre?
***
M-am format in inchisorile comuniste unde am ajuns inainte de a implini 20 de ani. Am avut totusi noroc. Am fost condamnat la doi ani si am reusit sa scap dupa trei ani si jumatate. Fratele meu Ion, cu sapte ani mai in varsta decat mine, a avut altfel de noroc. A fost condamnat la 20 de ani de inchisoare, dar a scapat cu numai zece ani batuti pe muchie. De restul, cica a fost gratiat in 1964. Stiu deci din familie ce inseamna comunismul. Ce nu mi-am imaginat insa a fost sa vad ca dupa comunism a urmat o era si mai perversa din punct de vedere moral si spiritual; era care trebuia incheiata odata cu alegerile din acest decembrie. Pare evident ca nu a fost sa fie.
***
In inchisorile comuniste am cunoscut lumea buna din perioada interbelica. Eram prea tinar si lipsit de exeprienta ca sa particip la discutii elitei noastre, dar am ascultat si am invatat multe. Abordand, de exemplu, problema colaborarii la crimele comise de Carol al II-lea prin anii 30 si la actul de tradare din august 1944, unii lideri politici aflati in inchisoare constatau cu consternare “cat de adanca e cangrena morala o poporului nostru… Si se intrebau: Se mai vand oare atat de de miseleste si alte popoare? Si raspunsul era unul singur: Daca lasam gunoaiele sa ne guverneze, ne meritam soarta…” Mult mai tarziu am inteles ca vanzarile de constiinta si tradarile de tara nu le faceau romanii de rand; erau comise de indivizi aflati in posturi de conducere. Sarind peste timp, aceleasi intrebari se pun si in ziua de azi. Pe cine am ales la conducerea tarii? Cine ne vinde?
