Nicușor Dan – Visător la Cotroceni, Pierdut în București

Ambiția nemăsurată și deciziile pripite riscă să-l transforme pe Nicușor Dan dintr-un reformator promițător într-un exemplu de politician oportunist. Succesul obținut în al doilea mandat la Primăria Capitalei pare să-i fi zdruncinat realismul, aruncându-l într-o aventură politică pe care nu pare capabil să o gestioneze. Fără viziune, fără pregătire și fără susținere politică, s-a autopropus pentru cea mai importantă funcție din stat: președinția României.

Criza politică provocată de anularea alegerilor prezidențiale de către Curtea Constituțională a creat un vid pe scena politică, iar Nicușor Dan, orbit de propria imagine, s-a grăbit să-l ocupe. Fără un program clar, fără alianțe și, mai grav, fără o minimă strategie, și-a anunțat candidatura. Ce l-a făcut să creadă că este pregătit pentru o asemenea poziție? Oare a confundat voturile din București cu un mandat național?

Discursurile sale sunt sărace, lipsite de carismă și încărcate de platitudini. Nicușor Dan a vorbit despre lupta împotriva corupției și capturării instituțiilor de stat – teme importante, dar abordate cu o lipsă totală de originalitate sau substanță. Mai mult, retorica sa sugerează un rol prezidențial redus la cel al unui procuror-șef, mai degrabă decât al unui lider național capabil să inspire și să coaguleze.

De ce această grabă? Este greu de spus dacă s-a săturat de Primărie, dacă se teme că pierde momentul sau dacă cineva l-a împins de la spate. Cert este că, în loc să continue proiectele începute pentru redresarea Bucureștiului, Nicușor Dan preferă să-și caute norocul în politica mare, ignorând faptul că în acest moment nu are nici competențele, nici sprijinul necesar pentru o astfel de funcție.

Ca primar, a avut realizări notabile: modernizarea infrastructurii, reparațiile la rețeaua de termoficare și unele progrese în urbanism. Însă multe dintre proiectele sale sunt departe de a fi finalizate, iar abandonarea lor în favoarea unei candidaturi nesigure îi știrbește credibilitatea.

Nicușor Dan riscă să devină un exemplu de politician care, în loc să-și consolideze poziția prin rezultate concrete, se aruncă într-o cursă inutilă, cu consecințe grave asupra imaginii sale. Dacă pierde, va rămâne un primar cu reputația compromisă, incapabil să finalizeze ce a început și fără perspective politice.

În loc să se concentreze pe transformarea Bucureștiului într-un exemplu de administrație modernă, Nicușor Dan își consumă energia pe un vis care nu-l avantajează. În această competiție, mingea nu era pentru el – iar ratarea nu doar că era previzibilă, ci poate marca sfârșitul carierei sale politice.