SRI: Vigilent la fleacuri, nepăsător la securitatea energetică a României

Serviciul Român de Informații (SRI), o instituție menită să apere interesele strategice ale României, pare să-și concentreze atenția mai degrabă pe detalii triviale și conflicte politice de moment decât pe subiecte de importanță vitală. În timp ce E.ON, un gigant energetic, este pe punctul de a fi preluat de statul maghiar prin compania MVM, instituția responsabilă cu monitorizarea riscurilor naționale tace asurzitor.

Cazul E.ON – o amenințare strategică ignorată

Energia nu este doar un bun economic, ci o armă geopolitică. Controlul asupra infrastructurii energetice asigură influență și putere, iar cedarea acestui control către un stat străin este un risc strategic major. Preluarea E.ON de către MVM, companie deținută de statul maghiar, nu doar că vulnerabilizează România, dar și subminează capacitatea noastră de a ne gestiona propriile resurse critice.

Și totuși, acest subiect trece aproape neobservat. Nu există avertismente publice, nici rapoarte de evaluare a riscurilor, nici vreo intervenție care să demonstreze că SRI tratează această tranzacție ca pe o prioritate de securitate națională.

Vigilență selectivă – semnalul unui eșec instituțional

Contrastul este evident și alarmant: când vine vorba despre scandaluri politice minore sau persoane incomode, SRI se arată extrem de activ. Mesaje de avertizare, monitorizări și rapoarte apar cu o promptitudine demnă de invidiat. Însă, când în joc sunt interese strategice esențiale, precum controlul infrastructurii energetice, vigilența dispare.

Cum se explică această pasivitate? Este SRI realmente interesat de siguranța națională sau a devenit o instituție preocupată exclusiv de jocuri politice și de gestionarea conflictelor interne?

Ungaria își joacă cărțile, România tace

Statul maghiar, prin compania MVM, își extinde treptat controlul asupra infrastructurii energetice din Europa Centrală și de Est. Preluarea E.ON din România nu este un eveniment izolat, ci face parte dintr-o strategie mai amplă de consolidare a influenței. În acest context, absența unei reacții ferme din partea autorităților române, inclusiv a SRI, este de neînțeles.

Tăcerea SRI nu doar că ridică suspiciuni, ci transmite un mesaj periculos: că interesele strategice ale României pot fi ignorate sau, mai grav, negociate.

Unde sunt instituțiile care apără interesul național?

Această situație scoate la lumină o problemă mai profundă: instituțiile care ar trebui să protejeze interesul național sunt fie nepăsătoare, fie incapabile să reacționeze. SRI, care ar trebui să fie prima linie de apărare în fața unor astfel de amenințări, dă impresia că prioritizează cu totul alte agende.

Românii au dreptul să știe de ce această tranzacție, cu implicații evidente pentru securitatea națională, este tratată cu o indiferență aproape revoltătoare.

O întrebare incomodă: ce apără SRI?

Cazul E.ON ridică întrebarea fundamentală: mai apără SRI interesul național sau s-a transformat într-un instrument pentru jocuri politice și agende personale?

Dacă o problemă atât de evidentă precum cedarea infrastructurii energetice către un actor străin nu este considerată o prioritate, atunci ce anume este? România nu își poate permite luxul pasivității în fața unor riscuri strategice majore.

Liniștea complice nu mai este o opțiune

Serviciul Român de Informații trebuie să dea explicații. Absența unor analize clare și a unor măsuri concrete în cazul preluării E.ON de către statul maghiar este nu doar un semn de nepăsare, ci un eșec instituțional care pune în pericol securitatea energetică a României.

România are nevoie de instituții puternice, dedicate protejării intereselor naționale. SRI, însă, pare să fi pierdut direcția, iar acest lucru ar putea costa țara mai mult decât ne putem permite.