Ciprian Demeter: De la viața nomadă la iredentism în Câmpia Panonică și Ardeal – 60m.ro
4 iunie este zi de doliu pentru revizioniștii maghiari deoarece în 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, pentru a stabili noile frontiere ale Ungariei cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, România și Cehoslovacia.
Inițiată și propulsată de revizionismul maghiar, mișcarea anti-Trianon este îndreptată împotriva statului național unitar român, dorindu-se rectificarea granițelor României, prin încorporarea Transilvaniei la Ungaria.
Declarația secretarului de stat adjunct pentru politică națională din cadrul cancelariei premierului Viktor Orban, făcută cu ocazia zilei de 4 iunie când se aniversează Tratatul de la Trianon, a fost o declarație cu un puternic accent șovinist: „conștiința națională și speranța au dat putere maghiarilor blocați în afara granițelor după Trianon. Speranța că va exista un viitor maghiar în Bazinul Carpați”. (hirado.hu.)
Tot pe 4 iunie, maghiarii sărbătoresc și ziua Uniunii Naționale Maghiare. Din declarația liderului UDMR, Kelemen Hunor, de pe pagina sa de Facebook, merită să reținem următorul paragraf:
„Sunt maghiar. (…) În urmă cu 100 de ani, graniţele ţării au fost modificate împotriva voinţei bunicilor şi străbunicilor mei. Ei n-au cerut-o, nici n-au fost întrebaţi, dar au primit, în schimb, o ţară întreagă, România. Dar, în acelaşi timp, şi-au pierdut patria. Au continuat să trăiască ca maghiari. (…) De multe ori au fost nevoiţi să ia totul de la capăt (…) dar chiar şi în momentele în care au trecut prin cele mai grele încercări şi-au păstrat identitatea pe pământul natal, în Transilvania, în Ţinutul Secuiesc. Astăzi, cei din generaţia mea trăiesc şi gândesc la fel. Întotdeauna ne-am considerat parte a naţiunii maghiare”.
După declarația acestui lider care, în mod continuu, nu dorește decât să destabilizeze statul de drept din România prin tot felul de declarații iredentiste trebuie aduse niște precizări.
Poporul maghiar încă este o enigmă a istoriei deoarece firea lor diferită de a celorlalți europeni, cât și obiceiurile lor străvechi sau limba au generat multe întrebări, iar timp de secole istoricii vremii s-au întrebat cine erau cu adevărat și de unde au venit ei.
Studiile și cercetările au scos la iveală că maghiarii erau un popor nomad al stepelor asiatice, cu etnie ugric-uralică, ei fiind ”nomazii europei”. Aceștia au invadat Europa, cu cortul, pentru o viață mai bună, nefiind chemați de niciun popor european.
În plină criză de identitate, în jurul anului 1848, a apărut un extremist naționalist maghiar care a încercat cu ajutorul unor istorici maghiari să găsească asemănări între unguri și huni. Tot din aceeași perioadă ungurii au început să-și boteze copiii cu numele Attila, ca apartenență la huni.
Triburile ungare s-au stabilit în Câmpia Panonică, în același loc unde, în urmă cu peste 450 de ani au dispărut hunii. Mai mult, acest popor care nu avea o stabilitate teritorială și-a dorit să se lege cu orice preț de huni, iar acest fapt îl observăm și în imnul național al Ungariei, maghiarii spunând că vor să fie parte din „sângele lui Bendeguz”,
