Revoluția furată, o scrisoare deschisă către cei care au murit pentru visul nostru – 60m.ro
”Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ” – George Coșbuc
Să ne iertați, eroi ai revoluției, pentru dezamăgirile pe care le-am provocat, căci la 35 de ani de la Revoluția Română care a marcat începutul unei noi ere de libertate și democrație multe dintre idealurile pentru care ați luptat atunci par să fie amenințate de realitățile politice actuale! În mod surprinzător și îngrijorător, am ajuns să ne confruntăm cu instituții și conducători care trezesc neîncredere și ridică întrebări cu privire la legitimitatea și competența lor.
Să ne iertați, eroi ai Revoluției Române, pentru că idealurile de libertate și demnitate pentru care v-ați sacrificat au fost trădate de realitatea unui stat care, deși proclamat democratic, a ajuns să fie marcat de un paradox amar: demohoția! În loc să ne bucurăm de un stat puternic și prosper, ne confruntăm cu un sistem adeseori slab și neputincios, incapabil să răspundă nevoilor cetățenilor săi.
Să ne iertați că la 35 de ani de la Revoluția din 1989, România se confruntă cu o dureroasă lipsă de rezolvare în ceea ce privește dosarul revoluției – o rană deschisă care continuă să afecteze atât victimele, cât și pe toți cei care încă mai așteaptă adevărul și justiția o nereușită a sistemului judiciar românesc care este o reflecție tristă a provocărilor persistente în fața realizării unei reale tranziții către un stat de drept! Dosarul Revoluției, alături de cel al Mineriadei, rămâne un simbol al eșecurilor justiției române, căci aceste evenimente marcante din istoria recentă a țării au lăsat în urmă nu doar victime umane și materiale, ci și întrebarea care încă nu și-a găsit răspunsul: ”cât de mult valorează justiția într-o democrație tânără?”, iar încetineala cu care autoritățile s-au mișcat pentru a aduce claritate și răspundere a alimentat o cultură a impunității și pesimismului față de capacitatea sistemului judiciar de a oferi soluții și reparare.
Am ajuns ca în aceste zile să se vorbească tot mai des despre natura ilegitimă a președintelui actual, care, prin acțiunile și deciziile sale, a generat nemulțumire în rândul cetățenilor. Decizia acestuia de a continua mandatul, chiar și după încheierea celor 5 ani, deși a fost contestată, reflectă faptul că democrația în România a ajuns la apus și că Iohannis cu ajutorul Curții Constituționale a reușit imposibilul, acela de a continua un mandat care deja expirase.
Parlamentul, o altă instituție fundamentală în sistemul democratic, este văzut de mulți ca fiind la fel de ilegitim. Alegeri disputate, realitățile votului și manipularea politică sunt acuzații care plutesc în aer, punând sub semnul întrebării integritatea procesului democratic, căci într-un sistem în care încrederea populației în reprezentanții săi ar trebui să fie la cote ridicate, multe decizii parlamentare nu reușesc să reprezinte vocea cetățenilor, creând astfel un decalaj periculos între electorat și aleși.
Guvernul, perceput ca fiind ”aflat doar în treabă,” dă adesea impresia unei conduceri lipsite de viziune și eficiență. Implementarea jalnică a politicilor publice,
