Klaus Iohannis a uitat ce a scris în cartea ”Pas cu pas” ori nu a scris-o el: „E profund în neregulă dacă președintele țării vorbește de rău despre dascăli” – 60m.ro
Klaus Iohannis a uitat ce a scris în cartea ”Pas cu pas” ori nu a scris-o el. În cartea ”Pas cu pas” publicată în 2014, înaintea alegerilor în urma cărora a câștigat primul mandat în cea mai înaltă funcție a statului, că „președintele sau premierul țării noastre nu poate să iasă la televizor și să facă afirmații depreciative la adresa unei întregi caste profesionale”.
„Este pur și simplu inadmisibil, iar acest lucru denotă că, de fapt, acei politicieni nu sunt preocupați de sistemul educațional decât la nivel declarativ, politicianist!”, mai nota, la acel moment, Iohannis.
În cartea sa, acesta deplânge situația profesorului și dădea chiar un exemplu, cel al unui dascăl de liceu, despre care spune că ajunge la un nivel de subzistență dacă în familie sunt doi profesori.
„Este greu să aștepți de la un profesor de liceu să aibă performanțe excepționale dacă nu reușește să întrețină o familie cu salariul pe care îl primește. Eventual, dacă ambii membri ai familiei sunt profesori, reușesc să ajungă la ceva ce se numește «nivel de subzistență», dar mai mult, probabil că nu”, scria Klaus Iohannis în 2014.
Ce mai afirmă șeful statului în cartea „Pas cu Pas”: „Profesorii nu sunt plătiți prost de ieri, de azi, ei sunt remunerați total necorespunzător de multă vreme. Nici în anii comunismului nu au fost recompensați corespunzător pentru munca lor, însă lucrurile s-au înrăutățit după Revoluție. Este, de asemenea, greu de crezut că dascălii, la modul general, vor avea cu toții dorința să lucreze foarte bine dacă societatea, în ansamblul său, are față de ei o atitudine mai degrabă de condescendență sau de ușor dispreț. E suficient să ne uităm puțin în urmă și o să vedem foști și actuali președinți sau foști prim-miniștri care au rostit cuvinte negative la adresa cadrelor didactice, lucru care este inadmisibil.
„Consider că este profund în neregulă dacă președintele țării vorbește de rău despre dascăli, despre elevi sau despre părinți ori dacă îi răzvrătește pe unii împotriva celorlalți. Cred că rolul Președintelui României este acela de a introduce – sau de a reintroduce – în spațiul public dezbateri ample pe teme cum este educația și de a crea un cadru care le permite specialiștilor și politicienilor să se reunească și să caute soluții care să fie viabile și valabile pentru o perioadă mai lungă”.
„Pentru a ridica discuția la un nivel de strategie socială, cred că este bine să mai ținem cont și de alte aspecte. Schimbarea care să garanteze calitatea învățământului poate fi realizată. Fiecare în parte putem să lucrăm la calitatea învățământului, putem să facem încă o reformă curriculară. Se poate schimba structura anului școlar, cum s-a făcut de foarte multe ori în ultima vreme. Putem să discutăm dacă este mai bine să avem examene inițiale sau evaluări finale ori un sistem mixt, putem să introducem sau să reintroducem examene de admitere sau de finalizare. Toate acestea sunt opțiuni care pot fi dezbătute”.
„Eu îmi permit să încerc să duc discuția la un alt nivel: nu prin prisma profesiei de dascăl,
