România educată, în ”era” corecturii digitalizate. Au pus carul înaintea boilor? – 60m.ro
România educată e în fața unui nou experiment. Este primul an în care profesorii de gimnaziu vor face corectare digitalizată. Anul trecut, metoda s-a aplicat la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului.
Pandemia a adus o privire reticentă privind corectura digitală. S-au cumpărat laptopuri, calculatoare, viteză mai mare la internet, dar am rămas în pană cu conexiunea. Profesorii au făcut cursuri, dar tot s-a pierdut din materie, copiii s-au întors la școală, aveau goluri.
Așa că mulţi profesori se feresc de experienţa digitală, o văd complicată, prematură. O văd ca pe un experiment.
”Ar fi fost necesară mai multă pilotare la modul serios, cu avantaje, dezavantaje, plusuri, minusuri şi abia după aceea să se ia o decizie finală, după o analiză mai atentă dacă notarea uniformizată, obiectivă se poate realiza”, a declarat Elena Manole, profesor de Limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” din Focşani, pentru Agerpres.
Sunt și alți profesori din ţară care folosesc în continuare aplicaţii digitale la clasă sau multe alte chestii digitale.
”Este o chestiune de deschidere, de deprindere, de vârstă, şi da, de putinţă”, mai spune Carmen Ion.
”Susţin corectura digitală, dar trendul acesta al digitalizării nu este întru totul ok, pentru că dispare comunicarea umană. Nu este un lucru rău, dar nu cred că digitalizarea ar trebui dusă la extreme. Ce-ar fi să merg la clasă şi să nu spun nimic, elevii să îşi deschidă calculatoarele şi să lucreze pe calculator?
Prea se minimalizează rolul profesorului cu această digitalizare. Nu mai există nicio activitate dacă nu există digitalizare şi acest lucru nu cred că este tocmai în regulă”, este de părere profesorul de Matematică de la Colegiul Naţional „Unirea” Focşani, Enache Pătraşcu.
„Există şi beneficii al acestui tip de corectare, pentru că, dacă greşeşti, calculatorul nu te lasă să mergi mai departe.
Dacă digitalizarea reprezintă soluţia pentru învăţământul românesc rămâne de văzut.
Deocamdată, unii profesori spun că există realităţi în învăţământul românesc parcă nu tocmai de secol XXI, unde priorităţile ar trebui să fie altele. Şi mai ales, că ar trebui să se ţină mai mult cont de componenta emoţională a unui examen care, în unele cazuri, poate schimba destinul unui elev.
„De exemplu, în ghid se specifică faptul că, dacă o teză nu este lizibilă, acest lucru se semnalează către comisia judeţeană şi cere o examinare direct pe lucrare, ceea ce înseamnă timp. Şi atunci, dacă apar probleme care ne întorc către comisii şi subcomisii, cât timp se economiseşte de fapt?
Câţi bani au intrat în această platformă şi cât mai intră şi oare, cât ar fi trebuit cu adevărat investit în educaţie pentru a nu mai avea situaţii de scenariu science-fiction, ca de exemplu să fii într-o şcoală din mediul rural, unde te încălzeşti cu lemne, dacă cumva ţi se aduc lemne şi îţi face cineva focul, dar lucrările să fie scanate de profesor?
