Gruparea Ciolacu–Predoiu–Despescu atinge maximul nesimțirii profesionale, instituționale, morale – 60m.ro
de Eugen Șerbănescu
Gruparea Ciolacu–Predoiu–Despescu atinge maximul nesimțirii profesionale, instituționale, morale. Toți ar trebui să-și dea imediat demisia, desigur într-o țară ne-eșuată – ceea ce nu e cazul. Chiar președintele Iohannis i-a pus această ștampilă, ridicând nevinovat din umeri. Avem la tot pasul confirmări. Cine mai poate să-l contrazică?
De ce episodul reprimării șoferilor nevinovați pe bază de test anti-drog demască din nou (a câta oară?) starea de varză instituțională în care ne zbatem? Pentru că se adeverește încă o dată, dincolo de minciunile sfruntate ale autorităților, că, în această țară, se lăfăie – în toată securistica ei mentalitate – prezumția de vinovăție. Prin aceasta, democrația de operetă adeverindu-se, încă o dată, o vorbă goală. Scurt și cuprinzător. E clar că gruparea rău-mirositoare Ciolacu–Predoiu–Despescu nu dă doi bani pe această prezumție esențială în statul de drept. Ce ne trebuie nouă stat de drept?!
Deunăzi, ordonanța idioată inițială, băgată de Predoiu (avocat?) și Despescu (milițian?) pe gâtul covrigarului de Buzău (care a semnat-o ca proasta-n târg), tot idioată a rămas – până când Parlamentul va fi chemat în sesiune extraordinară să o modifice. Dar aici nu e vorba de modificat, ci de abrogat. Pentru că și noua formă se profilează a fi tot anti-constituțională. Cât mai așteaptă Renate Weber să se sesizeze? Sau a fost și ea recrutată? Știe dna Weber că în noua ordonanță turnătoria reciprocă a participanților la trafic, transformați în operatori de film (cu corolarul ei inevitabil – delatoria generalizată) este legalizată, cu subiect și predicat, mai dihai ca în comunism? Șade rușine, madam Weber, dacă iar bagi capul în păpușoi!
Să analizăm pe direct cum se ascunde în șolticăriile tip Predoiu-Despescu prezumția de vinovăție – în disprețul prezumției de nevinovăție, care ar trebui să guverneze capetele înfierbântate ale celor doi tablagii (de grade diferite, deși nu toate la vedere).
Astfel, ni se spune, în noua formulă, că șoferului care refuză drug-testerul i se suspendă dreptul de a conduce, apoi este transportat la o instituție de prelevat probe biologice. Dacă în termen de trei zile, nu se dau rezultatele analizelor, carnetul îi este înapoiat subiectului. Dar cum, pe ce cale, și în cât timp i se înapoiază carnetul după cele trei zile? Pe Ciolacu nu-l interesează. Aruncă pisica la Predoiu. Predoiu o aruncă la Despescu. Despescu la Rafila. Și Rafila le-o aruncă înapoi.
„Rezolvarea” este de Gâgă, de curtea școlii. Să mai adăugăm alte limitări care fac documentul bun de coș:
- Niciodată în România, în viitorul previzibil, rezultatele nu vor fi date în trei zile, mai ales ținând cont de imensul volum de procesat (cvasi-totalitatea șoferilor care – refuzând testarea rapidă înșelătoare – vor sufoca laboratoarele). Nemaivorbind de weekend-uri, când în Administrație nu se mișcă un pai. Așadar, șansa ca adevărații drogați să scape este maximă. Iar riscul ca șoferii nevinovați (adică aproape toți) să fie pedepsiți un număr nedefinit de zile este la fel de maxim.
- În plus,
