Cum a devenit România un stat capturat de CCR pentru a instala lacheii sistemului la comanda SRI, SIE și marile parchete – 60m.ro
România a alunecat tăcut, dar sigur, într-o zonă gri a democrației, transformându-se sub privirile noastre într-un veritabil stat capturat, în care puterea reală nu mai rezidă în Parlamentul ales de popor sau în deciziile Guvernului, ci în ciocănelele judecătorești ale Curții Constituționale a României (CCR). Ceea ce trebuia să fie forul suprem de garanție a democrației și a respectării Constituției s-a metamorfozat într-un super-guvern din umbră, o instituție politizată până în măduva oaselor, care funcționează ca o barieră de netrecut în calea oricărei reforme reale și ca un scut de protecție pentru „borfașii” care au devalizat țara timp de trei decenii. Această nouă oligarhie judiciară nu acționează haotic, ci după un plan bine stabilit, al cărui scop final este controlul total asupra pârghiilor de forță ale statului român: serviciile secrete și marile parchete.
Miza acestui asediu instituțional este uriașă și privește direct supraviețuirea și libertatea rețelelor de crimă organizată transpartinică. „Borfașii” politici și economici, terifiați de perspectiva unor anchete reale și a unor condamnări pe bune, au nevoie disperată să își impună lacheii docili la conducerea Serviciului Român de Informații (SRI), a Serviciului de Informații Externe (SIE), a Direcției Naționale Anticorupție (DNA), a DIICOT și a Parchetului General. Pentru a realiza acest lucru, au nevoie de liniște și de garanția că nicio lege nu le va perturba aranjamentele. Aici intervine rolul crucial al CCR, care, prin decizii controversate și adesea sfidătoare la adresa logicii juridice elementare, a amputat sistematic capacitatea statului de a lupta împotriva corupției, a eliminat probe, a prescris fapte și a creat un climat de impunitate totală. Controlul asupra SRI și SIE nu este dorit pentru securitatea națională, ci pentru a deține monopolul informației, pentru a putea șantaja și pentru a folosi arhiva serviciilor ca armă politică, în timp ce subordonarea parchetelor are rolul de a închide dosarele „sensibile” și de a le deschide doar pe cele ale inamicilor politici.
Această complicitate toxică între clasa politică infracțională și „super-imunitatea” oferită de CCR are un preț bine stabilit, negociat la sânge: pensiile speciale. Magistrații corupți, cei care acceptă să fie parte a acestui joc murdar și să livreze decizii la comandă, nu o fac doar din obediență politică, ci pentru a-și conserva privilegiile financiare faraonice. Pensiile speciale au devenit moneda de schimb în această tranzacție imorală. Politicienii le garantează magistraților că nimeni nu se va atinge de veniturile lor exorbitante și de statutul lor de castă intangibilă, iar în schimb, magistrații, prin brațul înarmat al CCR și al instanțelor cheie, le oferă politicienilor protecție în fața legii și validarea numirilor controversate în funcțiile de top. Este un cerc vicios al șantajului reciproc, în care justiția a fost redusă la o simplă marfă, tranzacționată pentru liniștea baronilor și luxul magistraților.
Spectacolul grotesc al numirilor în justiție și servicii, girat de deciziile CCR, arată disprețul total față de cetățeanul plătitor de taxe. Vedem cum oameni fără coloană vertebrală, personaje șterse sau indivizi cu legături dubioase sunt propulsați în funcții de unde ar trebui să apere siguranța națională și ordinea de drept.
