Cornel Nistorescu: Sălaj – cuibul și cloșca Noii Securități – 60m.ro

Există cîteva licee din țară care se mîndresc cu numărul mare de academicieni. N-am auzit însă de localități sau de județe care să se laude cu numărul și mai mare de ofițeri de securitate și de SRI cu care au împănat structurile statului. Și ale celui totalitar, și ale celui așa zis democratic.
Povestea este veche și vine de la începuturile comunismului românesc. Cine vrea detalii n-are decît să citească și să sape. De ce un număr mare de ofițeri de Securitate au fost selectați din spații rurale și de la minoritatea romă este o altă poveste la fel de complicată. Cine vrea să afle n-are decît să sape mai departe, să cerceteze epoca și sistemul. Cine vrea insistă găsește răspunsurile. Și dacă nu, mai citește și mai sapă.
În acest text de ziar încerc doar să înțeleg ce se află îndărătul unei rețele de ofițeri de informații. Prea se leagă mulți de un singur loc. Așa cum puterea din România încă se sprijină pe selecția și implicarea oamenilor din grupul de la Cluj, la fel și armata de promovați din Noua Securitate se bazează pe oameni proveniți din județul Sălaj.
Cum adică, din județul Sălaj, unde nu erau centre de pregătire ca la Grădiștea sau unități de Securitate ca prin atîtea alte părți. Uite așa! S-a proțăpit unul în sistem și i-a tras și pe ceilalți. Întrebarea mi-a venit de la un fragment publicat pentru promovarea unei cărți intitulată „Democrație neagră” de Marian Zlotea. Condamnat și fugar, Marian Zlotea (din banda Partidului Democrat) anunță o carte în care destăinuie o parte din mînăriile vremii, după părerea lui cutremurătoare și extrem de importante. Printre altele, el susține că Adrian Tarău păstrează chitanțe și facturi pentru toate bunurile cumpărate pentru familia Eduard Hellvig.
N-are rost să vă stoarceți imaginația ca să aflați ce i-o fi luat? De obicei, mahării din politica românească, burjui la prima generație, țopîrlani fără moșteniri și clasă, primesc orice, dar mai ales ceasuri, bijuterii și poșete pentru neveste, costume și ceasuri pentru ei și abia apoi sunt agățați și tîrîți în afaceri de milioane și milioane de euro și dolari. Trec la case și la case de vacanță și proprietăți prin străinătate și apoi se chinuie să-și încropească un arbore genealogic.
În cazul nostru, nu lista de cadouri are importanță. Mai degrabă merită aflat cum a supraviețuit Adrian Tarău în afaceri și în relația cu Noua Securitate din moment ce prin anul 2000 era căutat și dat în urmărire, dacă nu mă înșel, chiar condamnat în contumacie. La un moment dat l-am căutat și prin bazele de date americane. Fostul procuror Alexandru Lele, cel care l-a arestat pe Tarău și care era extrem de preocupat de moartea fostului său coleg Cristian Panait, zicea că Adrian Tarău are un hotel prin America și huzurește cu banii din contrabanda petrolieră.
Păi așa fugit și condamnat, cum putea să se întoarcă și să-l umple pe Hellvig de cadouri?